Axiome

I. Esenţa omului nu include existenţa necesară, adică se poate, în ordinea naturii, ca un om sau altul să existe, după cum se poate să nu existe.

II. Omul gândeşte.

III. Modurile gândirii, ca iubirea, dorinţa şi toate celelalte afecte ale su fletului, oricum le-am numi, nu pot exista decât dacă există în acelaşi individ ideea unui lucru iubit, dorit etc. Însă ideea poate să existe, chiar dacă nu există nici un alt mod al gândirii.

IV. Noi simţim că un corp este afectat în multe chipuri.

V. Noi nici nu simţim, nici nu percepem vreun lucru individual în afară de corpuri şi de modurile gândirii.

A se vedea postulatele de la sfârşitulprop. XIII.