Definiţii

I. Numesc corp un mod care exprimă într-un chip sigur şi determinat esenţa lui Dumnezeu, întrucât este considerat ca lucru întins1. A se vedea cor. prop. XXV, PI.

II. Spun că esenţa unui anumit lucru este ceva care, fiind dat, lucrul există cu necesitate, dar care, fiind suprimat, este cu necesitate suprimat şi lucrul; sau ceva fără de care lucrul nu poate nici să existe, nici să fie conceput, şi, invers, ceva ce nu poate nici să existe, nici să fie conceput fără acel lucru.

III. Numesc idee un concept al sufletului pe care sufletul îl formează pentru că el este un lucru cugetător.

LĂMURIRE: Spun mai bine concept decât percepţie, pentru că numele de percepţie pare a arata că sufletul este pasiv faţă de obiect, pe când conceputul pare a exprima o acţiune a sufletului.

IV. Numesc idee adecvată ideea care, întrucât este considerată în sine, făii relaţie cu obiectul, are toate proprietăţile sau caracterele intrinsece ale ideii adevărate.

LĂMURIRE: Spun intrinsece ca să exclud acea (proprietate) care este extrinsecă, anume acordul ideii cu obiectul ei.

V. Durata este continuarea nedefinită a existenţei.

LĂMURIRE: Spun indefinită pentiu că nu poate să fie niciodată determinată prin însăşi natura lucrului existent şi nici prin cauza eficientă, care într-adevăr dă naştere cu necesitate existenţei lucivlui, dar nu o exclude.

VL Prin realitate şi peiiecţiune înţeleg unul şi acelaşi lucru.

1. Care are întindere, care este spaţial.

VIL Numesc lucruri particulare lucrurile care sunt mărginite şi au o existenţa determinată. Dacă mai mulţi indivizi conlucrează la aceeaşi acţiune, în aşa fel încât toţi sunt deodată cauza unui singur efect, îi consider pe toţi, în această privinţă, ca pe un singur lucru individual.