Propoziţia XLII.

Cunoaşterea de al doilea şi de al freilea gen, nu cea de primul gen, ne învaţă să deosebim adevărul de eroare.

DEMONSTRAŢIE: Aceasta propoziţie este evidentă prin ea însăşi. Căci cine ştie să deosebească între adevăr şi falsitate trebuie să aibă o idee adecvată despre adevăr şi falsitate; adică (după nota II a prop. XI, de aici) să cunoască adevărul şi falsitatea prin al doilea sau al treilea gen de cunoaştere.