Propoziţia XXVI.

Sufletul omenesc nu percepe nici un corp extern ca existând actual, decât prin ideile afecţiunilor propriului corp.

L.

DEMONSTRAŢIE: Dacă corpul omenesc n-a fost afectat în nici un fel de vreun corp extern (după prop. VII de aici), nici ideea corpului omenesc, adică (după prop. XIII de aici) sufletul omenesc, n-a fost afectat în vreun fel de ideea existenţei acelui corp; sau, el nu percepe în nici un fel existenţa acelui corp extern. Dar, în măsura în care corpul. Omenesc este afectat de un coip extern într-un fel oarecare, în aceeaşi măsură (după prop. XVI de aici cu cor. ei) el percepe corpul extern. C.e.d.d.

COROLAR In măsura în care sufletul omenesc îşi imaginează1 un coip extern, el nu are cunoaşterea lui adecvată.

DEMONSTRAŢIE: Când sufletul omenesc consideră corpurile externe prin ideile afecţiunilor propriului coip, spunem atunci că le imaginează (vezi nota prop. VII de aici); în nici o altă condiţie (după prop. Prec.) sufletul nu poate imagina corpurile străine ca existând actual. De aceea (dupăprop. XXV de aici), în măsura în care sufletul îşi imaginează corpurile externe, el nu are cunoaşterea lor adecvată. C.e.d.d.