Propoziţia XXVIII.

Ideile afecţiunilor corpului omenesc, întrucât sunt raportate numai la sufletul omenesc, nu sunt clare şi distincte, ci confuze.

DEMONSTRAŢIE: într-adevăr, ideile afecţiunilor corpului omenesc includ natura atât a corpurilor externe, cât şi a însuşi corpului omenesc (după prop. XVI de aici); şi trebuie să includă nu numai natura corpului omenesc, ci şi a părţilor sale, căci afecţiunile sunt moduri (dupăprop. IU de aici) prin care sunt afectate părţile corpului omenesc şi, prin urmare, corpul întreg. Dar (dupăprop. XXIV şi XXV de aici) cunoaşterea adecvată a corpurilor externe, ca şi aceea a părţilor care compun corpul omenesc, este în Dumnezeu întrucât el este considerat ca afectat, nu de sufletul omenesc, ci de alte idei. Prin urmare, aceste afecţiuni ale ideilor, în măsura în care sunt raportate numai la sufletul omenesc, sunt ca nişte concluzii lipsite de premise, adică (ceea ce se înţelege de la sine) sunt idei confuze. C.e.d.d.

1. Adică îşi formează o imagine.

NOTĂ: In acelaşi fel se demonstrează că ideea care constituie natura sufletului omenesc, considerată numai în sine, nu este clarii şi distinctă. La fel în ce priveşte ideea sufletului omenesc şi ideile ideilor afecţiunilor corpului omenesc – întrucât sunt raportate numai la suflet – ceea ce oricine poate vedea uşor.