Propoziţia XXXI.

Despre durata lucivrilor particulare, care sunt în afară de noi, nu putem avea decât o cunoaştere cu totul neadecvată.

DEMONSTRAŢIE: într-adevăr, ca şi corpul omenesc, fiecare lucru particular, ca să existe şi să acţioneze într-un chip anumit şi determinat, trebuie să fie determinai de un alt lucru particular, iar acesta, la rându-l, de un altul şi aşa la infinit (dupăprop. XXVU, P. I). Plecând de la această proprietate comună a lucrurilor particulare, am demonstrat în propoziţia precedenta că despre durata corpului nostru avem numai o cunoaştere cu totul neadecvată. Trebuie d (x: i să conchidem la fel despre durata lucrurilor particulare, anume că despre ea nu putem avea decât o cunoaştere cu totul neadecvată. Ce. D.d.

COROLAR De aici urmează că toate lucrurile particulare sunt contingente1 şi pieritoare. Căci despre durata lor nu putem avea nici o cunoaştere adecvată (după prop. Prec.); şi aşa trebuie să înţelegem contingenţa lucrurilor şi putinţa pieirii lor (vezi nota I, prop. XXXIII, P. I). Căci (după prop. XXfX, P. I), în afară de aceasta, nu există nimic contingent.