Propoziţia XXX.

Nu putem avea despre durata corpului nostiv decât o cunoaştere cu totul neadecvatâ.

DEMONSTRAŢIE: Durata corpului nostru nu depinde (după ax. I de aici) de esenţa lui şi nici de natura absolută a lui Dumnezeu (după prop. XXI, P. I). Însă (dupâprop. XXVIII, P. I) ca să existe şi să lucreze, corpul e determinat de cauze care, la rândul lor, ca să existe şi să lucreze într-un chip anumit şi determinat, sunt determinate de alte cauze, iar acestea din urmă, la rândul lor, au fost determinate de altele şi tot aşa la infinit. Aşadar, durata corpului nostru depinde de ordinea comună a naturii şi de constituţia lucrurilor. În ce priveşte felul cum sunt constituite lucrurile, Dumnezeu are o cunoaştere adecvată, întrucât el are ideile tuturor lucrurilor, nu numai ale corpului omenesc (după cor. prop. IXde aici). De aceea, cunoaşterea duratei corpului nostru este cu totul neadecvată în Dumnezeu, numai întrucât îl considerăm pe Dumnezeu ca alcătuind natura sufletului omenesc; adică (după cor. prop. XI de aici) această cunoaştere este cu totul neadecvată în sufletul nostru. C.e.d.d.