De nu v-a fost frică să vă naşteţi

de ce nu vă este frică să muriţi !

Mielul nu este de mâncare

şi nici de jertfă.

El este sămânţa

devenindă berbec.

Scoate-ţi din cort sabia murdară de sânge.

Scoate-ţi mortul din cort.

Carnea a început să-ţi ruginească.

A copil nou născut miroase

steaua.

Spală-ţi de tine însuţi,

­sămânţa şi glonţul...

Ce-au lăsat animalele după ce-au mâncat,

ce-au lăsat ele din terminaţia lor, ­

asta eşti tu

şi nici măcar asta.

Muci fosforescenţi eşti, trădătorule,

muci

care se văd pe întunericul fără de stele

noaptea şi ziua.

În negrijea nimănuia eşti

în nedorul nimănuia eşti

Să tragi în propria ta ţară,
fără să ştii că-ţi este propria ta mamă.
Nu te iartă de mizerie
lepădatule înainte devreme
sabie pe care s-au urinat toate fecioarele.
Arma ta e jegul luminii.
Mila sângelui scurs
n-o să ţi-o împodobească niciodată.

Te blestem :

să stai îmbrăţişat cu propria ta crimă,

să-ţi putrezească în braţe

câinele inimii mele.

Să n-ai parte de moarte.

Şi când îţi va fi sete

din mormânt să sugi ochiul

copilului mort

Focul să-ţi ţină umbră !

Frig să-ţi fie f ocul !

Să arzi fără de moarte,

tu,

care tragi împotriva propriei tale ţări,

chiar dacă nu ştii că ea îţi este mamă.

Să supravieţuieşti păcatului tău !

Să vrei lapte

şi să bei piatră !

...Iar gingăşia pe care ai părăginit-o

să te facă gingaş şi proaspăt ca firul ierbii,

soldatul nefericit, al tatii

scump şi iubit

al tatii soldat

scump şi tragic şi iubit.