Mirosea a mort de pe altă planetă.

Pe şirile spinărilor de cai

încolţea iarba şi o egretă.

Mirosea a mort de pe altă planetă.

Inima toată mi-o băgasem în pietre .

cum mâinile mamei în cocă

când ne gătea aer

la gândul că pasărea se sufocă.

Ea ne povesteapovestea cu-mpăratulcel care se sprijinea de raze ca de un băţ,

şi care zărind în luminiş pe goala zeiţă,

deodată, hăţ !

Ah, doamne, ce miros !

Mirosea a mort de pe altă planetă.

Nefiinţa suavă ne apărea tuturora concretă.

Şi toate acestea se întâmpla

pre când roata numai o spiţă avea

şi nu roată se numea

ci linie se numea.