Philipps Oppenheim

Cititorii de romane poliţiste şi senzaţionale deplâng la moartea lui Philipps Oppenheim un autor foarte fecund şi foarte inegal, cărora îi datorează multe ore plăcute şi multe decepţii. Când Oppenheim respecta regulile genului poliţist, da bucăţi extrem de reuşite, ca Inspectorul Dickins, din care s-a extras un film delicios, Clubul noctambulilor, cu marele actor englez Clive Brook. Când însă ţinea cu tot dinadinsul să facă psihologie, să fie „simplu” şi să inoveze, prezenta credincioşilor lui opere fade, cu totul ilizibile.

Oppenheim izbutise mai ales în povestirile scurte, episoade legate între ele doar printr-un fir comun, cum ar fi diferitele aventuri ale membrilor unei aceleiaşi bande. Dar acest procedeu nu e strict poliţist, la urma urmei vine de la Chaucer. La Oppenheim trăia destul de intensă atmosfera londoneză. în The strânge boarders ofPalace Crescent, una din cărţile lui cele mai bune, tema e demnă de Dickens sau Wilkie Collins; apare pensiunea de familie, una din caracteristicile Londrei, cu tot potenţialul ei de mister.

Oppenheim îşi alege de multe ori ca scenă Coasta de Azur şi evocă cu predilecţie pe foştii luptători ai primului război mondial, pentru care avea vădită simpatie. Oppenheim cunoştea pe germani şi-i prezenta în volumele lui în adevărata lor lumină. Era sever cu ei, dar drept. E păcat că s-a vorbit astfel de germani numai într-un gen literar atât de minor. Scriitori mai savanţi şi mai rafinaţi au greşit aci, şi au văzut mai puţin bine ca bietul Oppenheim.