Prefaţa autorului.

Poate este bine să explic faptul că tema articolelor publicate în această carte nu a fost tratată filosofic şi nici nu a fost abordată din punctul de vedere al cercetătorului. Autorul a fost crescut într-o familie în care textele Upanishadelor au fost folosite în adorarea zilnică şi a avut înaintea sa exemplul tatălui care şi-a trăit viaţa în strânsă comuniune cu Dumnezeu, însă nu şi-a neglijat îndatoririle faţă de lume şi nici nu a îngăduit pasiunii sale în toate chestiunile omeneşti să sufere vreo scădere. Se poate spera ca prin aceste eseuri cititorii vestici vor avea şansa de a intra în legătură cu spiritul antic al Indiei aşa cum este revelat în textele noastre sacre şi manifestat în viaţa de astăzi.

Toate marile manifestări ale omului trebuie să fie judecate de spirit şi nu de cultură – de spiritul care se arată prin creşterea vieţii în istorie. Ajungem să cunoaştem adevăratul înţeles al Creştinismului observând aspectul său trăit la momentul prezent – oricât de diferit ar fi acesta, chiar în privinţele importante, de Creştinismul timpuriu.

Pentru cercetătorii vestici, marile scripturi religioase ale Indiei par a avea numai un interes retrospectiv şi arheologic, însă pentru noi ele sunt de o importanţă vie şi nu ne putem abţine să gândim că îşi pierd semnificaţia când sunt expuse în cazuri etichetate – exemple mumificate ale gândirii şi aspiraţiei umane, păstrate pentru totdeauna în învelişurile erudiţiei.

Înţelesul cuvintelor trăite care se nasc din experienţele marilor inimi nu pot fi niciodată epuizate de vreun sistem de interpretare logică. Trebuie să fie explicate la nesfârşit de comentariile vieţilor individuale şi ele obţin un nou mister cu fiecare nouă revelaţie. Pentru mine versurile Upanishadelor şi învăţăturile lui Buddha au fost întotdeauna lucruri ale spiritului, aşadar înzestrate cu creştere vitală nelimitată, şi le-am folosit atât în viaţa de toate zilele, cât şi în învăţăturile mele, ca fiind un impuls cu înţeles individual pentru mine, ca şi pentru alţii, şi aşteptând confirmarea lor, propria-mi declaraţie, care trebuie să-şi aibă valoare datorită individualităţii sale.

Poate ar trebui să adaug că aceste articole prezintă într-o formă potrivită pentru publicare idei pe care le-am extras din câteva discursuri în Bengali, pe care le-am prezentat studenţilor mei de la şcoala din Bolpur (Shantiniketan), Bengal. Am folosit pe alocuri traduceri după pasaje din aceste discursuri, traduceri realizate de prietenii mei Babu Satish Chandra Roy şi Babu Ajit Kumar Chakravarti. Capitolul Desăvârşirea în acţiune a fost tradus de nepotul meu Babu Surendra Nath Tagore după discursul meu în Bengali despre Karma-yoga.

Mă folosesc de această oportunitate pentru a-mi exprima gratitudinea faţă de profesorul James H. Woods, de la Universitatea Harvard, pentru aprecierile sale generoase care m-au încurajat să finalizez această serie de lucrări şi să o prezint studenţilor de la Universitatea Harvard. Îi mulţumesc, de asemenea, domnului Ernest Rhys pentru bunătatea sa şi ajutorul pe care mi l-a oferit în redactarea acestor eseuri.

Un amănunt trebuie adăugat despre pronunţarea cuvântului Sadhana: accentul cade decisiv pe primul a, care are accentul pronunţat al unei litere.