Cotnarul, Domnul Cioculescu şi literatura

De la primul articol în care păşeam spre o politică a vinului, până la modesta formulare a câtorva concluzii şi deziderate, fixasem punctele care urmau să fie zilnic dezvoltate (producător, intermediar, consumator) la care s-ar fi adăugat poate câteva consideraţiuni accesorii. Nu m-aş fi mirat dacă această ordine logică, dar nepremeditată, ar fi fost turburată de intervenţia unui specialist, care mi-ar fi putut semnala vreo eroare ce nu-i exclus să fi comis. Regret că nu sunt vinicultor, dar e sigur iarăşi să nu aş fi atacat o chestiune pe care aş ignora-o.,. ·

Iată însă că arhitectura planului meu iniţial o modifică, nu un cultivator, ci un beletrist. Distinsul meu confrate, demnul Şerban Cioculescu, băiat deştept şi publicist apreciat, semnează în „Adevărul" o cronică literară relativă la volumul meu „Hronicul Măscăriciului Vălătuc". Ce-i drept domAcest articol-replică a. fost publicat la rubrica „Politica Vinului" pe care o semnam pe vremuri la ziarul „Curentul".

Nul Cioculescu, obiectiv şi de o precoce comprehensiune literară, e, cu mine, indulgent tare şi cu o vădită bunăvoinţă, îmi adresează amabile cuvinte de încurajare, îi mulţumesc frumos.

(Sunt foarte încântat că ai găsit lucruri agreabile în literatura mea, Şerban Cioculescule şi pe viitor, te asigur, voi face cum zici mata). Dar domnul Şerban Cioculescu, atât de drăguţ cu mine, e puţin nedrept cu unul din eroii mei, anume Logofătul Toader Zippa.

Cum eu sunt părintele spiritual (n-am zis spiritualul părinte, sunteţi martori) al Logofătului Toader, înţelegând să-mi apăr copiii, voi răspunde precis şi prompt domnului Şerban Cioculescu, nu fără a-i mulţumi încă odată, pentru ca pe lângă plăcerea ce mi-a făcut-o cu gentilele domniei-sale aprecieri, mi-a dat şi un subiect de articol, într-o Duminică de lene şi plictis.

Domnul Şerban Cioculescu scrie: „însuşi Pouitty-ul" în imaginaţia bacchică a lui Toader Zippa (adică a mea), ise transformă în Cotnar, după doi ani de pivniţă" (aici ghilimelele sunt ale domnului Cioculescu). Este aci un naţionalism viticol (zice domnul Cioculescu) de Cotnar uber alles, uber alles în der Welt" (face spirit pe nemţeşte domnul Cioculescu), care adaugă un motiv şi principalul, în plu$, la mândria de a fi moldovean".

Bun! Prin urmare de ce râe acuză (pe Toader Zippa şi pe mine, sau pe Toader Zippa deci pe mine), domnul Şerban Cioculescu?:

Atac, I) Că Toader Zippa Logofătul din ignoranţă şi naţionalism, altă ţară, legata de ţâră,. Numai, prin Sedilă, afirmă enormităţi într-o materie în care eu vroiam să-l redau erudit.

II) Că eu () aş fi regionalist habotnic (circumstanţă agravantă) şi că m-aş fuduli în volumul meu că sunt din Iaşi şi nu din Giurgiu.

Ripostă.

Gând afirma logofătul Toader Zippa că după doi ani de pivniţă Pouilly-l s-a făcut Cotnar, eu n-am pus, ca d. Cioculescu ghilimele, dar am pus o notă. Ea glăsuieşte: „Fenomenul este riguros exact. A fost controlat în zilele noastre (adaug: de mine), cu vin provenit din Pinot alb, viile domnului Alfred Wincler, conservat în pivniţa d-lui Nicu Nanu (completez: str. Carol, 12, Iaşi). Comparaţiunea a fost făcută (repet: de mine, nu de Toader Zippa), cu una din ultimele sticle de Cotnar (adică de înaintea filoxerei), păstrate în pivniţa Greceanu dela Stânca (proprietate Roznovănească de lângă Iaşi) şi puse în vânzare de cofetăria Tuffli (proprietarul tăieşte la Cluj), în anii de bejenie 1916-l918".

Pentru a dovedi temeinicia afirmaţiei din notă, recurg la o autoritate în materie: Paul de Cassagnac (Leş V ins de France, Paris, Hachette, 1927).

Citez: „Dans une region du gers, voisine Hautes-Pyrenees, ou Fon recolte des vins rouges remarqables, dont le seul defaut peut-etre est un exces de tannin, un grand viticulteur esperant, grâce au pinot, obtenir des vins moins charges et plus parfumes fit venir, ii y a quelques annees, des plants de Georey Chambertin. Des la pre'miere recolte, le vin s'affirmă identique a celui que donne, dans Ies memes terrains, Ies plants du pays, appele Tannat."

Literatura viticolă abundă, de altminteri, în exemple şi anecdote care dovedesc rolul pământului în privinţa buchetului unui vin. În cazul nostru special, trimit pe domnul Cioculescu la toţi producătorii moldoveni, care îi vor confirma că aroma Cotnarului circulă în subsolul Moldovei ca păcura la Câmpina şi Buştenari.

Pentru a doua acuzaţie, nu-mi rămâne decât să las volumul să vorbească singur. Cine vrea să se edifice, n-are decât să-l citească.

Căci, în definitiv, Şerban Cioculescule, aş fi preferat să-mi ataci francamente literatura, decât să mă bănuieşti că aş fi în stare să şuguiesc pe seama Cotnarului, fala pivniţei domneşti a marelui Ştefan-Voievod.