Ortografia la bir

Bucureşteanul, deprins de mic cu firme şi reclame ca: fi frumoasă prin Elida; Mantouri şi rochi; azistenţa ceferistului, etc.

— Păstra până mai deunăzi faţă de gramatică în genere şi de cea româ'- nă în special, o atitudine oarecum distantă şi eminamente distinsă: o dispreţuia. Dispreţul lui înalt se întindea peste milenii acoperind până şi îndepărtaţii străbuni din antica Romă. Caesar non supra gramaticos* Bucureşteanul este. De aceea recită el din Eminescu (dacă e poet sau actor), zicând:

Dintre sute de catarge Câte lasă malurile Câte oare le va* sparge Vânturile, valurile.

De aceea scrie el (dacă e critic literar), în revista pe care o conduce, că scriitorii tineri e necuviincioşi şi tot de aceea spune el, de la tribuna Ca-

* Dacă nu cunoaşteţi zicala, căutaţi în dicţionar; îmi închipui totuşi că şi acel care n-o cunoaşte o ghiceşte.

* In loc de vor. Aţi remarcat, desigur! ',.

Merei (dacă e ministru), cu toată autoritatea de care se bucură în adunare că liberalii e tari.

Dar zbuciumul vieţii actuale în care instinctele cele mai violente se manifestă în voie, a izbutit să altereze şi sentimentele cele mai nobile. Dispreţul acesta elegant şi aristocratic, care îl prindea atât de bine şi-l ducea atât de departe pe mândrul locuitor al acestei mândre capitale, s-a transformat în prigoană şi ură. Scrisul corect irită şi provoacă represalii cumplite, încât smtem în drept să ne întrebăm cu melancolie: unde sunt agramaţii de altădată? Vechii agramaţi, simpaticii agramaţi, nobilii agramaţi! Cine a spus că preferă ura dispreţului, nu ştia ce spune şi desigur nu era român. Dacă l-aş avea în momentul acesta înaintea mea, n-aş ezita să-i spun în faţă:; ·

De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu! (mamă spirituală, se înţelege).,., i:

Dar nu l-aş trimite la bătălie ca mama lui Ştefan, să moară pentru ţară, ci num, ai până la Şoseaua Kisseleff, învăţându-l să-şi arunce ochii pe firma pe care până mai ieri scria: Chateaubriand.

Va constata cu acest prilej că acum: Eldorado. '

— Ei, şi? Va zice el fără îndoială.: ·

— Nu ei, şi? I-aş răspunde, ai răbdare ţ Acestea sunt efectele urii în contra ortografiei.

— Cum? *» · Aşteaptă!

Ura în contra gramaticii, combinată1; cu Xenofobia şi cu nu ştiu ce articol din nu ştiu ce legiuire, a dus la acest rezultat bizar.;] · · ":;

— Nu-nţeleg nimic.

— Stai puţin! La-nceput nici eu n-am înţeles. Când ştiam precis că ieri luasem dejunul la Chateaubriand şi când am văzut că azi birjarul mă duce la Eldorado, nu ştiam ce să cred. Amicul meu, Alexandru lonescu, patronul acestui local, e om cu carte şi cu scaun la cap. Să fi înnebunit peste noapte? Ferească Dumnezeu, se prea poate! Mă duc să-l văd. Nimic anormal în vorba şi înfăţişarea lui. Cine ştie, îmi zic, mulţi par întregi până ce-i atingi la partea slabă şi pe urmă. Doamne fereşte! Luăm un pelin, două pelinuri, trei pelinuri Trag cu coada ochiului: nici un simptom alarmant.

Îmi iau inima-n dinţi şi (fie ce-o fi!), întreb deodată (credeam că ăsta-i punctul slab):

— Da de ce-ai schimbat firma?

A început să râdă şi mi-a spus omul, tot.

Iată:

Firma Chateaubriand, fusese impusă, ca toate firmele, la una mie lei anual, într-o bună zi însă patronul se trezeşte cu o impunere de douăzeci şi patru de mii lei, pe motiv că e străină.

Face apel. Experţii consultaţi, sprijinindu-se pe motivul că s-a găsit cineva (nu se ştie bine cine), care să traducă pe Michel în Mihai şi pe Etienne în Ştefan şi că la rigoare chiar lui Anatole France i s-ar putea spune Ghiţă România, atâta vreme cât s-ar afla între fruntariile noastre, au opinat că trebuie să se găsească altul (pe socoteala patronului), care să traducă şi cuvântul francez Chateaubriand. Un singur expert ingenios şi conciliant, a făcut opinie separată, propunând ca vorba în litigiu să nu fie Chiar tradusă, ci numai românizată, fiind scrisă aşa: Şatobrian şi chiar (mai bine) La Şatobrian.

Patronul a refuzat. Pentru un licenţiat în drept, nu face! Ce-o să zică lumea?

— Se gândea amărât.

Obiecţiunile lui cum, că nici cuvintele Gambrinus, Tivoli, Gioconda, Belmont-Palace, Finocchi, ş. a. nu-s tocmai neaoşe, au fost respinse ca nefondate. De aceea s-a văzut silit să schimbe firma din Chateaubriand în Eldorado.

— Dar Eldorado e cuvântul românesc?

— Asta să v-o spuie judecata!