GIOVINEZZA

„Atenţiune! Cântece noi! Romanţe şi tangouri! Ultimele şlagăre! Didina-n pijama! La casa fără zăvor! Iubirea mea-i un submarin! Să nu iubeşti prea mult femeia! Şase lei, domnilor, şase lei!" Contemplam cu explicabilă milă pilcurile de tineri cu pantaloni mult prea largi şi cu umerii vătuiţi ca nişte muguri de aripioare şi nevrâstnicele copile cu sprâncenele smulse şi excesiv fardate, (vedete în potentia într-un Holiwood imaginar), pe care ţigănuşul depozitar ambulant de hrană sufletească, le adunase în poarta Cişmigiului, distribuindu-le contra cost, marfa lui de şase lei. E întristător spectacolul desigur, să vezi adunată la un loc, atâta cantitate de omenesc inferior; dar precocii amatori de artă şi ideal de această natură, îi bănuiam făcând parte din categorii sociale năpăstuite, care n-au avut nici când, nici unde să înveţe a preţui altceva. Intrând în grădină însă, am văzut pe-o bancă patru elevi de liceu, urmărind fiecare cuvintele pe-o broşură fistichie, pe când un altul, deja tenor, le cânta cupletele. M-am întors la poartă, am cumpărat broşurele şi m-am aşezat pe-o bancă alăturată, pentru a păstra şi eu o amintire despre ceea ce poate face Deliciul acestor viitori intelectuali, educatori şi desigur conducători de ţară. Tânărul care cânta câştigase o serioasă erudiţie în materie, deoarece fiecare titlu de cuplet, purta, dedesubt, după cum am constatat din lectura broşurelelor (aveam trei), indicaţia ariei pe care trebuie executat. Şi le-a cântat pe toate. Dau câteva exemple: Junona (se cântă pe aria Ilona). E greu ca să găseşti o fată (Se cântă pe aria: Aş vrea ca să găsesc o fată). Uită-mă! (Se cântă pe aria: Minte-mă!), La casa cu geam colorat (se cântă pe aria: La casa cu geam luminat), Anita (se cântă pe aria Roşită), Cocuţa dragă de la colţ (se cântă pe aria: Vecina mea de vis-â-vis), Vândă (se cântă pe aria: Sanda), etc., etc. O singură bucată: O! Monah, se cântă tot pe aria: O! Monah. E drept însă că structura versurilor face orice abatere aproape imposibilă.

Iată acum şi o probă (în extenso), de cântec nou (şase lei, domnilor!).

INEZ Tu eşti jolie, zău aşa, Cum alta pe pământ nu e Iţi jur parol pe-onoarea mea Că eşti comsa şi tout ă fait Hai vin iubita mea Inez Iubirea mea să ţi-o declar Căci în amor eu nu sunt malaez Mă aprind ca un jar.

REFREN:

Inez aş vrea Să fii a mea Căci la tine am dambla Draga mea Inez tu eşti Ca în poveşti Că eşti -mişto cum altă fată nu-i Şi eşti foarte elegantă Cât se poate de picantă Parol îţi spui Doar tu mă furnici Mă înfierbânţi c-un tremurici Hai vino-ncoa Să fii a mea Că eşti fată cu tipic Şi ai sic.

M-am ridicat de pe bancă cu o sensaţie de gol în toată fiinţa mea. Printre claxoanele şi vociferările Bulevardului nu mai auzeam tenorul din grădină. Vocea stridentă a vânzătorului de cântece noi, romanţe şi tangouri (şase lei, domnilor!) m-a urmărit multă vreme şi imaginea celor trei adolescenţi nu voia să mă părăsească. Se aprindeau pe rând, sus stele, jos reclame luminoase:

Junona (se cântă pe aria Ilona). E greu ca să găseşti o fată (se cântă pe aria: As vrea ca să găsesc o fată), Uită-mă! (se cântă pe aria: Minte-mă), etc., etc.

Îmi aminteam de-o vreme, când tineri şi tinere, îşi dădeau întâmire în toate grădinile din ţară, ca să recite Luceafărul, Nunta Zamfirei şi Oltul.

Ţi-aduci aminte, Deniostene? *

* Botez.