2
Cu cît pătrunde m-ii adînc în decriptarea Registrului XXXII cu seria M.O. (Mediîeranae Orientali*) al Casei Salvaresso, folosind cifrul găsit la pagina 7 din Registrul „Steaua Alcor4', cu atît mai mult căpitanului Păcurar i se lărgeşte cuprinderea adevărurilor politice care se înlănţuie cu starea Ţărilor Româneşti, cu lupta crîncenă pentru domnie, cu sumele fabuloase cheltuite de pretendenţii la tron ca să obţină acest tron de la sultan, cu intrigile, ucigaşii de meserie, mazilirile, surghiunurile, decapitările, alaiurile fastuoase şi tot ceea ce ţine într-un fel de zodia Puterii. Registrul „Steaua Alcor" poartă pe cotor numărul 7 care corespunde însemnării făcută după mărturisirea lui I^ucio Salvaresso aflat în stare de hipnoză: „Cheia este numărul 7".
Niciodată căpitanul nu s-a simţit atît de familiar în cabina navei sale prea noi să se fi obişnuit cu ea, ca în această noapte, la capătul lungului şir de ceasuri petrecut in descifrarea tainelor celor două registre complementare. Temeiul legăturii dintre Casa Salvaresso şi Diego îi scapă. Andreea a plecat la hulubăria lui Carastan şi a Voliei,
254"
i un ceas după ce pulberăria fortăreţii a sărit în aer, cu orunca lui scrisă să fie adăpostită pînă cînd va trece S^ervanul jupanului Năstase Oalesparte s-o ia la Qanak- unde se va ambarca pe galiota Austrul a Casei Bîrlădeanu spre a ajunge la Istanbul. Nu vrea să se gîn- dească acum la destinul ciudat al Andreei, la legătura cu fratele lui geamăn Voicu, la felul cum a ajuns din Cipru ja Izmir şi de la Izmir sub acoperişul lui don Diego.
Asta este partea de suferinţă a Andreei şi a fratelui său. îşi dezbumbă tunica din stofuşoară subţire de Veneţia. Pe masa lustruită este fixată fiarta insulei Rhodos. Deasupra hărţii, felinarul. Dezăvoreşte şi roteşte patul, fixîndu-l la pupa. Apasă resortul ascuns în ochiul delfinului, deschizînd dulapul secret. Pe tăblia dulapului transformată în secretaire aşază cercul armilar şi efemeridele anului 1596. Deschide Registrul XXXII la pagina 30. Cînd să aplice pe coloanele de cifre scara de decriptare de la pagina 30 a Registrului „Steaua Alcor", simte o adiere ameţitoare de paciulli şi mosc. Voica Ilinca este în cabină. Cînd a ridicat chepengul ? Cînd l-a lăsat ? Cînd l-a ^acoperit cu covorul ? Poartă rochia de catifea verde, are genele rimelate, unghiile vopsite, este fardată şi încălţată cu condurasi din catifea roşie, ţesută cu fir.
— Ai ajuns la un prag, îi spune... Am simţit-o !...
Căpitanul încearcă să fie curtenitor.
— Jupîniţă !
— Acum sînt jupîniţă Voica Ilinca Bîrlădeanu.
— Mi-ar fi plăcut să fii musul
Voica Ilinca rîde copilăreşte. Rîs care nu se potriveşte cu solemnitatea de jupîniţă şi fiică de armator.
— De ce ?
— Mă simt mai la largul meu.
— Adică te simţi căpitanul şi stăpînul. Cel care la o adică...
Căpitanul n-a regretat nici o clipă chelfăneala pe care i~a tras-o „musului", nu este şi n-a fost şi nu va fi vreodată un mus adevărat nechelfănit; dar Voica Ilinca este cu totul altceva decît un mus, de curajul şi inteligenţa ei a ţinut soarta echipajului (spune „echipajul" ca să nu spună »soarta mea"), se ruşinează într-un fel acru şi face a doua reverenţă.
255"
— Cum ţi-e voia, jupîniţă.
— Acum mi-e voia să am această înfăţişare. Nu rtiâ pofteşti să stau ?
— Un cîrmaci cînd iese din cart abia aşteaptă să se culce, mormăie şi-i răsuceşte scaunul fixat în podea, scau^ care se învîrteşte pe 360 de grade...
— Un cîrmaci da... Arăt cumva ca un cîrmaci ?
— Arăţi ca şi cea mai seducătoare femeie dintre fe- I meile seducătoare pe care le-am văzut vreodată... Asta doreai să auzi de la mine ? !
— Poate ! Dar nu spus aşa, ca din carte... Şi dom- nia-ta, căpitane, ai cunoscut multe asemenea femei seducătoare în pribegiile domniei-tale ?
— N-am zis „cunoscut", domniţă... Am zis „văzut", ceea ce, mi se pare, nu înseamnă acelaşi lucru. Despre acele femei seducătoare ţi-e vrerea să vorbim ? O vom face, dar gîndeşte-te că mai avem şase ceasuri pînă la ziuă, că în şase ceasuri sîntem în vederea coastei şi că n-am decriptat încă secretul care ţine de azimutul stelei Alcor la miezul nopţii de 15 spre 16 iunie.
— Cine te împiedică să pui nava în pană, să petreci ziua de mîine pescuind şi după ce am decriptat ce a rămas de decriptat să ajungi la coastă noaptea ? ! Bate mai puţin la ochi. întunericul îţi este prieten.
Voica Ilinca îşi sprijină bărbia în palmă. îl priveşte galeş printre genele lungi, rimelate. Diavoliţa are dreptate şi acum, jucînd rolul de femeie fatală, îşi bate joc de el.
— Mă grăbeam ! Diego o dată liSer se poate răzgîndi. A descoperit că-i lipseşte registrul „Steaua Alcor". Ar putea vesti contuarele.
— Nu are nici o navă mai iute decît Libertatea.
— Dar ar putea avea porumBei.
— Dacă-i are, oricum ajungem în urma lor.
Căpitanul se înclină într-o plecăciune scurtă.
— Ai dreptate T Iată un motiv mai mult să ne odihnim.
— Spune mai bine că ţi-e teamă să rămîi aici singur cu mine !... Haide, frăţioare. Nu tu m-ai numit „surioară» cînd mă învăţai să ţin şcotele şi cîrma Zefirului ? /
Rîde aţîţător... îşi curmă rîsul. Strălucirea ochilor este cu totul alta decît a jocului.
256"
In noaptea asta Mărgărita este aici, şopteşte... In Aii ne i O simt. După cum simt harul ei învăluindu-mă.
Căpitanul Păcurar are senzaţia că în cabină s-a însţă- pjiiit un aer eterat care-l face lucid şi prezent într-un Jiiod deosebit. El este un om de cifră şi de spadă, nu poate tăgădui forţa spirituală pe care o stăpînesc unii din cei aleşi, acest fel neobişnuit de a fi tu însuţi şi în acelaşi timp ^ a comunica peste depărtări cu un fel de alter ego, dacă nu-l nelinişteşte, îl stînjeneşte şi, dacă n-ar fi fost foarte lucid, ar fi urmat să joace jocul plin de ispite început de Voica. Rămîne puţin stînjenit cînd Voica Ilinca se ridică plutind parcă, se duce Ta secretaire şi, fără să se plece asupra Registrului M.O. XXXII, spune :
— Să lucrăm !... Coloana întîia, lunile anului !
Căpitanul îşi stăpîneşte mirarea. Voica Ilinca s-a uitat în fugă peste registre, spunîndu-i că nu simte nici o plăcere să le ronţăie filele ca un şoarece. în schimb, împreună cu cei patru cavaleri, gasconii şi spaniolul, au transformat puntea centru în sală de scrimă. Cum hula a fost mică, vîntul constant şi cerul diafan, puntea-cent.ru a răsunat de strigătele luptătorilor, de glasul ei înalt atunci cînd reuşea să străpungă apărarea dascălilor, de aplauzele echipajului. Asta în cea dintîi zi de navigaţie. Pentru că, in chiar seara acelei zile cei patru cavaleri conduşi de Voica s-au prezentat pe dunetă cerîndu-i fiecare cîte un ceas de program cu echipajul. Don Pedro Perez de Hispaniola-Figuera, un ceas de instrucţie artileristică, baronul, un ceas de scrimă cu sabia de abordaj şi unul de luptă cu armele de abordaj : securi, căngi şi hangere ; cavalerul Pierre de Mirande, un ceas de lucrări pvroteh- nice, arătîndu-se îneîntat de îndemînarea lui Papamarkos in întinderea fitilelor ; dar consternat de neştiinţa mate- loţilor în frunte cu acelaşi Papamarkos în legătură cu calităţile detonante ale pulberilor, viteza de ardere a fitilelor, alcătuirea celei mai bune fultuieli, păstrarea şi mî- nuirea pulberilor ; iar Jean de Mirande i-a cerut, spre mirarea tuturora, să alcătuiască o grupă de arcaşi, de- monstrînd că o săgeată bine trasă în tăcerea cea mai desăvîrşită poate înlocui cîteodată cu prisosinţă, o salvă de muschete de calitatea întîia trasă cu atîta zgomot, încît Putea scula şi morţii.
257"
17 — Corsarul
Echipajul s-a prins în jocul de război cu o ardoare nebănuită. El a înţeles toate binefacerile acestui program care-i instruia oamenii, care-i transforma din mateloţi, î^ mateloţi-luptători, aşa că încă de a doua zi corabia s-J transformat într-un bastiment de luptă, la bordul căruia instruirea se făcea pe „ateliere", spre deplina fericire a musului primit la fiecare „atelier" cu cea mai mare voioşie şi bunăvoinţă. A înţeles pulsul echipajului. A coborît de pe dunetă, locul sacrosant al comenzii, doar în nădragi, desculţ şi, din „atelier" în „atelier", s-a înscris îq viaţa tuturora, supunîndu-se pe rînd comenzilor lui don Pedro, mereu nemulţumit de iuţeala artileriştilor lui, luptînd împotriva baronului, un diavol al spadei care cunoştea mai pufin lupta sarazină cu măciuca şi securea, a împletit fitile sub privegherea lui Pierre şi a tras cu arcul în ţintele lui Jean, mulţumind în gînd piraţilor uskoci pentru neîndurarea cu care T-au învăţat să fie pirat. Este foarte limpede că după aventura izmireză echipajul este altul. Alta atmosfera la borcT. în această atmosferă, prospeţimea o aduce Voica Ilinca. Faţă de Voica Ilinca nu pot £i decît două atitudini : să şi-o facă soţie, cu binecuvîntarea echipajului -sau, lăsînd-o liberă, s>-o cinstească, păstrînd-o ca pe un talisman de preţ...
— Coloana întîia, lunile anului, repetă Voica Ilinca
Pe nesimţite, ca şi cînd o forţă care-l sălăşluieşte în adîncuri, necunoscută şi necercetată, i se dezvăluie înstă- pînindu-se în cugetul lui, căpitanul se desprinde din legăturile lui cu lucrurile familiare care-l înconjoară, mutîn- du-se într-o lume stăpînită de o raţiune limpede, tăioasă, eterată. în această lume a raţiunii, cifrele scrise cu chi- novar se scot pe grilele de decriptare şi se transportă în Tabelul 21 B de la sfîrşitul Registrului 7 „Steaua Alcor" (aici a ajuns el cu dezlegarea tainei), unde se citesc nume de localităţi Conţinute într-o fracţie avînd ca numărător numărul de litere care alcătuieşte numele localităţii şi la numitor numerele pe care fiecare literă a numelui îl are în alfabetul latin. Acestei operaţii pentru insula Rhodos (numărul 7 în coloana comptuarelor cifrate) i-a corespuns localitatea Monolitos. El nu cunoaşte Monolitos decît din auzite. Comptuarul Casei Bîrlădeanu este chiar în portul- cetate Rhodos, anticul Ialysos ; cu o sucursaiă la Lindos,
m
in partea de sub vînt a insulei. A descifrat Monolitos şi atit, dîndu-şi seama că de cîte ori aplică grilele de decriptare. face ° eroare constantă pe care nu reuşeşte de trei zile s-o găsească. Ar fi ruşinos ca s-o găsească Voica Ilinca. Tut atît de neaşteptat cum se înstăpînise, fluxul eteric din cabină se risipeşte, eliberîndu-l. Aude zgomotul limţ>ede al unei respiraţii adinei", de om care doarme avînd cugetul împăcat. Femeia fatală, medium-ul sau poate alter-ego-ul principesei Mărgărita doarme în scaunul lui, cu tîmpla culcată pe Registrul M.O. XXXII, cu mîinile în jurul capului. Se apropie călcînd neauzit. Fata are fruntea arămie umedă, cum umede sînt buclele roşcate de la tîmple, buzele carminate întredeschise şi, vai, mîinile mici, cu degete lungi, nervoase, au dosul palmelor plin de zgîrie- turi şi unghiile vopsite sînt tăiate în carne, neavînd nimic din rafinamentul unor mîini de femeie fatală... Răsuceşte scaunul pe pivotul lui. O ia în braţe. Ii este frică să n-o trezească. Stă o clipă ţinînd-o la piept, i se pare că dulcea lui povară nu mai răsuflă chiar atît de adînc şi de regulat, că i se zbat genele rimelate, pistruii auriţi de soaVe dau un aer hazliu nasului cîrn, se hotărăşte şi, dueînd-o la pat, o aşează lin, stăruind o clipă cu obrazul foarte aproape de obrazul ei. Fata scoate un suspin alintat, are tentaţia să-i sărute buzele răsfrînte, se opreşte la timp, trage pătura peste ea şi se întoarce la masa de lucru. Ii trebuieşte exact timpul cît se scurge nisipul din clepsidra care măsoară jumătăţile de oră pentru a-şi găsi greşeala şi a descifra taina Stelei Alcor legată de azimutul ei la miezul nopţii de 15 spre 16 iunie 1596.
Registrul 7 conţine locurile de descărcare şi încărcare a mărfurilor de contrabandă, nevămuite, adică golfuri singuratice de pe coasta anatoliană, atît egeeană cît şi me- diteraniană, cifrate destul de simplu, avînd cîteva date legate de adîncimea şi natura fundului, vînturi locale, felul cum se poâte ancora şi datele de sosire a caravanelor din interior. Pentru insula Rhodos sistemul de criptare este mult mai complicat. Plecînd de la descifrarea numelui Monolitos : golf, cap şi localitate, trecînd pe coloana lunilor anului cu numărul comptuarului, constată că n-a luat în numărătoare şi spaţiul alb dintre cifrele scrise cu tuş negru şTcele scrise cu chinovar. Reface şi cu o repeziciune
259
tt*
neaşteptată descifrează întregul cod al Registrului 7 „Steaua Alcor", care conţine în dreptul fiecărei luni codul de semnale al acelei luni, atît pentru semnalele de noapte cît şi pentru cele de zi ; codul după care se răspunde de ]a uscat la semnalele navei, parola pentru fiecare lună a anului 1596.
Punlnd cercul azimutal cu centrul în localitatea Mono- litos şi, ridicînd azimutul Stelei Alcor pentru ora 24 a zilei de 15 iunie, obţine o dreaptă care taie spre vest rîpele de la poalele vîrfului Armenişti, trece peste monasfirea aflată chiar în buza acestor rîpe la malul înalt al falezei protejată acolo de un brîu de stînci pe care-T ştie, 1-a văzut de pe mare tivit de spuma deferlanţilor şi avînd direcţia generală 280° în exteriorul insulei. Deci, trecînd la sud de insula Khalkhia şi 100° în interiorul insulei, deci. stră- bătînd-o pe la sud de Istrio, Profilio, Asklepio, direcţia de 100° iese la mare pe coasta estică a insulei, Ta cap Mermingas, care mărgineşte baia Lardos, pierzîndurse apoi în Mediterana. Nu este posibilă nici o confuzie. Toate datele sînt pentru golfuleţul şi capul Monolitos. GoMuleţ şi cap Monolitos figurînd singure pentru Rhodos în criptarea cu chinovar roşu, comptuarul Casei Salvaresso fiind cunoscut în portul-cetate Rhodos, toj atît de bine ca şi comptuarul Casei Bîrlădeanu. Poate că între Mbnolitos şi Rhodos sînt drumuri de cotigi, ori de catîri. Puţin probabil ca între comptuarul Casei şi acest loc transportul să se facă pe uscat. Grija de a alcătui coduri de semnale şi parole pentru fiecare lună, faptul că un registru general se afla în arhiva Casei Salvaresso, la sediul din Istanbul, şi alt registru-cheie se afla în Izmir, la sucursala condusă de alt veneţian, îl fac să creadă că se găseşte foarte aproape de scopul prim al călătoriei spre Est. Taina bogăţiei Casei Salvaresso, susţinătoarea partidei lui Mihnea Turcitul, duşmanul de moarte al voievodului Mihai. Strînge cu grijă registrele. Lasă doar harta de navigaţie. Este aproape de miezul nopţii. Închide dulapul secret. Micşorează fitilul lămpii. Dezăvorăşte patul în care Voica Ilinca doarme răsfăţată (i-a căzut un condur şi piciorul gol pînă la gleznă îi iese de sub pătură). Roteşte patul la locul lui, mascînd dulapul. Peste un ceas are să-l schimbe
260"
ve Barba Gore, în această săptămînă revenindu-i „cartul cîinelui". O priveşte pe Voica Ilinca fără să-şi dea seama că întirzie aplecat asupra ei mai mult decît se cuvine. jngenunche. Ii sărută, abia o adiere, glezna arămie. Apoi, fără nici o reţinere, o împinge uşurel şi. se culcă lîngă ea, întorcîndu-i spatele. Vede printr-un abur străveziu cabina ]egănîndu-se lin, aude scîrţîitul catargelor, clipocitul apei, scrîşnetul lanţurilor timonei ; Barba Gore strînge vîntul, îşi dă seama că atunci cînd a descifrat cuvîntul Monolitos, şi luat drum spre golf şi, dintr-o dată liber de orice grijă, se trage foarte aproape de marginea patului, să-i lase loc oaspetelui neaşteptat, gîndindu-se că mîine va rămîne în derivă, vor pescui, se vor scălda şi vor ridica pînzele astfel ca pe la miezul nopţii de 1 spre 2 iunie să fundarisească ancora în golfuleţul Monolitos. înainte ele a adormi o simte pe Voica Ilinca răsucindu-se şi o palmă uşoară, caldă şi parfumată i se aşază peste obraz, fata scînceşte în somn şi spune foarte limpede în vlahă :
— Mamă, vino repede, repede !
după care i se pare că plînge. îşi reţine respiraţia. Voica Ilinca gîngure ceva. Pe urmă aude paşi. Şi glaSVil lui Barba Gore :
— Cartul, domnia ta !
