3
— Solda fiecăruia dintre noi s-a întreit, domnia-ta, spune Barba Gore după ce echipajul isprăveşte ceremonia semnării în registrul lefurilor. Unii semnează cu litere latine, alţii cu litere greceşti, alţii cu litere arabe, prea puţini prin punerea degetului.
Se făcuseră socotelile cîştigului dobîndit după schimbarea paşei de Izmir. Hidayet se arătase deopotrivă generos cu cel deposedat de putere, lăsîndu-i jumătate din odoarele şi sculele de preţ, ca şi venitul lui de paşa pe trei luni. Un sfert din jumătatea rămasă o dăruise echipajului de pe Libertatea in semn de mulţămire. Vistieriei lui Mihai Voievod ii trimisese sub formă de tractă plătii bilă de Casa Kruger-Ruggieri la Viena, 125 000 de ţechini aur ca semn al alianţei. Căpitanul Păcurar stă pe un cola^ de parîmă în mijlocul echipajului. Voica Ilinca este în gaI bie. încă din zori s-a făcut nevăzută. Cu toate că nava a rămas in derivă, că oamenii s-au scăldat cu voluptate sărind de pe punte în apele transparente, de un albastru siniliu pur şi irizat, că a fost program „la sac", adică spălatul rufelor, cîrpitul lor şi al velelor, cu toate că s-au întins mandarele şi pe mandare rufele spălate, totul arătîrid ca o uliţă istanbuleză în prag de primăvară, Voica Ilinca nu s-a arătat. Abia spre seară, cînd sifleea lui Barba Gore a dat pregătirea pentru marş şi s-a chemat echipajul să semneze în registrul lefurilor, Voica Iiinca s-a căţărat în gabie, schimbînd gabierul de cart. Căpitanul Păcurar păstrează frînturii de noapte petrecută în intimitatea cabinei o amintire dulce-amăruie, răscolitoare şi tăioasă.
— Hei, mus, strigă prin porta-voce... Coboară. Te schimbă gabierul de luptă. Am nevoie de tine, aici... Ai semnat registrul ?
Voica Ilinca face semn că nu. Apoi, imitînd glasul ascuţit al gabierilor :
— Trei caice de pescuit în babord. Se duc spre insula. Tragusa.
Gabierul de cart urcă în arboradă. Se întăreşte briza de larg. Este o înserare zeiască. Soarele se lasă pe linia orizontului dînd cu lapis-lazuli valurilor clipocitoare. Toată marea este de azurit lichid. în prova, scăldate în pulberi de aur, se întrezăresc piscurile insulei Rhodos, dominate de vîrful Attagiaro ridicat în cerul de o infinită lumină străvezie. Stoluri de pescăruşi fac volte în jurul catargelor. ori se reped în valuri scoţînd ţipetele binecunoscute. Cînd Voica Iiinca coboară din arboradă, Barba Gore dă semnalul „atenţiune, vorbeşte căpitanul". Căpitanul constată cîteva lucruri îmbucurătoare, cu atît mai îmbucurătoare cu cît ele par a emana chiar de la echipaj. Oamenii intră în careu pe formaţiile de luptă, avînd la flancul drept şefii aleşi de ei în mod tacit, fără să-i fi cerut părerea ; lui rămînîndu-ri doar să primească alegerea echipajului şi s-o facă în aşa fel încît să pară că el însuşi i-a
desemnat pe ale^i. Legile nescrise ale navelor corsare se aplică aici mai repede decît ar fi aşteptat-o. Latura din bord a careului este formată din echipa de abordaj şi debarcare. Este cea mai numeroasă. îl are în flancul drept pe baronul Louis de Vic-Fezensac secondat de Papamarkos. Spre pupa careul este închis de artileriştii lui don Pedro pi.rez de Hispaniola-Figuera secondat de omul său de arme, spre prova sînt pyrotehnicienii, arcaşii şi cei patru scufundători de luptă, sub ordinele celor doi fraţi de Mirande, este Barba Gore . cu dulgherul, bucătarul, velarul şef şi doi mateloii mai vechi. Cînd Voica Ilinca a vrut să se strecoare in formaţia de arboraj a oprit-o lîngă el, fă- cindu-i o reverenţă.
— în dreapta mea, jupîniţă, i-a spus pe tonul curtenitor care, înţeles cum trebuie, nu admitea replică.
Apoi tare :
— Vă dau mulţumită mea pentru Izmir, Vă dau mulţumită mea pentru sîrguinţa în ale armelor. Mă bucură alegerea voastră, care alegerea mea este. La noapte ne apropiem de insulă. Aici sălăşluieşte puterea duşmanului Domnului nostru. O vom lovi fie prin vicleşug, fie cu puterea braţelor noastre. Aveţi a-mi spune ceva ?
Tăcere. Apoi Barba Gore :
— Aşteptăm poruncile.
— Intraţi în carturile de marş. Ridicăm velele la asfinţit. Să poftească la mine cei aleşi... Liber !
