* * *

Este un fel de şa între doi versanţi. Un izvor. în jurul izvorului sînt trei palmieri bătrîni. Vîntul venit de la creastă foşneşte dulce în frunzele uriaşe. Baronul Louis de Vic-Fezensac este încercat de o bucurie intensă. Iată, prima lui misiune războinică după lupta galerienilor cu Saladin Chiorul şi piraţii rămaşi credincioşi. Poate prima misiune prin care se recîştigă pe sine. Curios. Şi lui şi oamenilor le este sete. Deci, beau pe săturate.

5 — Papamarkos !

— Poruncă,!

— Cunoşti locurile?

— Foarte puţin, domnia ta.

— Oricum, mai mult decît mine. Scoate-ne la monas- tire astfel încît să nu ieşim la zidurile dinspre mare. Dacă vor fi santinele, nu vor fi atente la interior. Toţi ochii

î sînt îndreptaţi spre Libertatea.

18*

273

~ Să ieşim la creastă, domnia ta...

— Iată un gînd cucernic... Gata, băieţi... La creastă şi fără zgomot.

Dincolo de palmieri se ridică povîrnişul plin de arbuşti şi, ca pretutindeni în insule, plin de poteci de capre. Urcuşul este abrupt şi scurt. Abia ajunge sus şi baronul se trînteşte la pămînt, vîrîndu-se sub primul arbust Foarte aproape, are senzaţia că poate s-o atingă cu mîna, se vede strălucind o cruce grecească suflată cu argint. Sub cruce se vede o jumătate dintr-o cupolă, parcă metalică. După ce îşi obişnuieşte ochii cu întunericul lăptos de sub creastă, baronul Louis de Vic-Fezensac constată că se află pe cocoaşa unei cline, foarte abruptă dincolo de creastă ; că are marea în dreapta şi că vede vîrfurile catargelor navei pe care a îndrăgit-o, dublînd capul numit Monolitos de către căpitan ; că în stînga creasta se evazează ca o rochie pusă pe vertugadin şi un pliu al acestei rochii imense, aromind înnebunitor a pămînt dospit în soaiţ?, a ierburi necunoscute, a copilărie şi adolescenţă (baronul îşi stăpîneşte lacrimile şi dorul de locurile natale care-l sfîşie), un pliu coboară într-un fel de poiană închisă de ziduri înalte, văruite în alb, ziduri care sînt flancate de două turnuri de pază, au cursive pentru apărători, au crenele şi ocheţi de tragere ; că de fapt mo- nastirea este un fel de châieau fort, din care el nu vede decît o parte din curtină, foarte bine un tour fianquante şi o parte din chemin de rond, restul fiind în unghiul mort de vedere. Turnurile sînt ocupate. Se vede o umbră în cel mai apropiat. Pliul care coboară spre monastirea-ce- tate este un drumeag mărginit de tamarişti. Oricum, nu va putea veni pe acel drumeag. Libertatea dublează capul Monolitos. Este vremea să ia hotărîrea-cheie a misiunii ce i-a fost încredinţată.