9

Clepsidra cu nisip de la timonă arată ora 4 post meridian, ora schimbării şartului. Acelaşi vînt bezmetic de la insulă. Acelaşi tăvălug jos de nori cenuşii. Foarte departe, pe linia orizontului, abia se mai desenează conturul catargelor şi pata albă a unei vele. Pisica de mare a părăsit lupta înainte ca sorţii ei să fie deplin de partea Libertăţii. Căpitanul Păcurar îşi spune, privind-o prin ochean, că Ulus-maltezul este mai periculos pentru aliaţii lui decît pentru duşmani. Insula Rhodos se vede ca o masă compactă şi sumbră, la două leghe în vîntul care împinge spre Tilos cele două corăbii ţinute bord în bord de căngi şi ghearele de pisică. Pe teuga Libertăţii sînt aliniaţi mateloţii ucişi în luptă. Papamarkos îi coase în pînză de velă, legîndu-i fiecăruia de picioare cîte o ghiulea. De pe Amathus se aude glasul lui don Pedro bruftuind echipajul învins,' silit să scoată două din tunuri, don Pedro spusese : „adevărate opere de arsenal artileristic" şi să le transbordeze la Libertatea. Barba Gore supraveghează transbordarea tezaurului închis în trei butoiaşe şi în două lăzi, a mărfurilor aflate în cală, totul după propriile registre ale căpitanului Diego, care, cu rana din antebraţ curăţată de doctor Medio şi cu braţul agăţat de gît într-o eşarfă, este obligat să participe la „plata p?£ubelor făcute de caicul Amathus, navei Măriei sale Voievodului Mihai al Ţării Româneşti", după cum specificase în registrul lui don Diego căpitanul Păcurar, care trage cu urechea la şoaptele celor trei cavaleri francezi, şoapte eyident rostite dincolo de şoapta pentru urechile din jur*

— Credieu !... Să fiu în locul căpitanului nostru, pe legea mea, aş încredinţa această corabie bravului baron care sînt — şi tot pe legea mea — iată că aş pune bazele unui început de flotă, oricum mai de folos voievodului decît o singură navă.

— Este o idee, spune Jean de Mirande.. O idee care-mi place, însă nu într-atît, încît să-ţi devin secund...

— Se pare că Mademoiselle ţi-a conferit cinstea să-i fii paj, Jean.

— Ne-am luat obligaţia să-i veghem, Louis. N-o putem face de pe puntea unei alte nave.

— Abia am început să-mi pun în practică talentele pyrotehnice. Se pare că Libertatea are nevoie de aceste talente, Louis.

Cei trei vorbesc în levantina „â la marinaio".

— Vă mulţumesc, domnilor, le spune căpitanul... Baroane, o clipă am gîndit şi eu s-o înrolez pe Amathus. Doar o clipă. Două corăbii se aprovizionează mai greu decît una singură. Se pot pierde zile şi nopţi să se regăsească dacă furtuna, ceaţa sau întunericul le despart. Adaugă la acestea toate nesiguranţa unui echipaj ecu- iioscut. Faptul £ă viteza lor de drum este mult deosebită..

— Iată argumente, căpitane.

Baronul schiţează o reverenţă.

— Mulţumesc pentru veghe, ca vaiere !

Jean de Mirande se înclină.

— Mulţumesc pentru pyrotehnie, Pierre de Mirande Dealtfel, domnilor,» mulţumirile acestea, la care mă obligă inima şi onoarea, vor fi subliniate în contul domniilor voastre... Gentilomii sînt desculţi, cu pantalonii suflecaţi pînă sub genunchi, în plastroane şi pe cap poartă legă- torile colorate atît de folosite în Egeea şi Mediterana, comode, sigure, fără pericolul de a fi luate de vînt.

— Iată nişte mulţumiri care onorează atît gentilomii, cît şi soldaţii, căpitane. Ce ordine ai în vedere ?

— Doresc ca don Pedro să-şi instaleze tunurile, cavalerul Pierre de Mirande să mineze Amathus, echipajul acestuia să coboare în bărci, echipajul meu să smulgă căngile şi ghearele de pisică. Jean de Mirande... Dacă starea lui Mademoiselle permite, invit-o te rog pe dunetă.

— Căpitanul nostru este un ceremonios... Prea bine... Ordinele vor fi îndeplinite întocmai, răspunde baronul Louis de Vic-Fezensac.