* * *

Un ceas înaintea miezului nopţii. Libertatea, care niijfl mai este Libertatea, se află la ancoră pe un fund de 10 picioare la mijlocul strîmtorii pe care-o face golfyl! Gulbahce între insula Uzunada şi peninsula sălbatic» Karaburun. Noapte cu luna în scădere. Sub supravegherea aspră a secundului, îndată după ce s-a schimbat locul, îndepărtîndu-se de Iskenderun pînă acesta a rămas mascat de cpnturul insulei, s-a trecut la scoaterea catargului trinchet, la dezarmarea vergilor şi arboretului, la aşezarea lor pe punte şi în cală, la scoaterea kioşkului-decor din cepuri şi la schimbarea numelui navei, bătîndu-se în pepuri numele Imbît scris cu litere arabe mari şi aurite. Echipajul a lucrat în draci._ Ciocanele de lemn cu care ş-au bătut dopurile şi cepurile au fost învelite în cîrpe. Fiind şi constructorii navei, mateloţii au lucrat repede şi în tăcere. Peste catargul legat pe punte s-au clădit mărfuri din cală care trebuiau descărcate. Nava şi-a pieri dut ceva din echilibru, ruliul este. mai amplu, centrul de greutate ridicîndu-se, dar nava, văzută din barcă, de la 10 braţe, este de nerecunoscut. Căpitanul Păcurar urcă scara de pisică după ce a ocolit nava cu barca. Găseşte echipajul adunat în cerc la puntea centru.

__ poftit sfatul de obşte al echipajului, domnia ta, une Barba Gore care poartă şalvari, ilic şi o basma - albastră lăsată pe ceafă.

Abia distinge feţele oamenilor. Le vede pe Voica şi Volia singure, vegheate de doctor Medio. Abihu Said a trecut pe Iskenderun împreună cu astronomul şi copiii IUj Înainte de a coborî în barcă, Abihu Said i-a dat semnul companiei Trianidos, săpat într-un medalion de jad. Cele două triunghiuri suprapuse, închipuind steaua lui David. „Depozitează totul la orfăurarii, bancherii, neguţătorii şi Casele fiilor lui Izrael. Vei primi tracte şi Domnul tău aurul de care are nevoie, noi luînd numai cinci la sută pentru depozit şi opt la sută pentru transfer... Tot ce ţine de armare, de reparaţii, de plinuri, se plăteşte oriunde, din depozitul tău de oriunde." ,,Care este cota Casei Bîrlădeanu ?" — „încă 27 la sută..." — „Este un comision regal. Şi Domnul în numele căruia te-ai ridicat ?" — Libertatea îi plăteşte lefurile pentru cinci sute de luptători morovlahi cu tot armamentul, echipamentul şi caii de luptă, pentru un an. — „Asta înseamnă aproape 50 la sută. Ai să rămîi sărac. Tu şi echipajul tău !" „Este voia noastră a tuturor." — „Oi vai, cîtă nechibzuinţă..." Abihu Said a coborît în barcă plin de mîhnire.

— Am misia să vorbesc pentru echipaj, spune Papamarkos.

— Am onoarea să vorbesc pentru prietenii mei, gale- rienii, spune baronul de Vic-Fezensac.

— Am onoarea să vorbesc pentru mine, scutierul meu fra Angelico (căpitanul se întreabă cine naiba este fra Angelico, abia dacă l-a văzut de cîteva ori) şi artileria bordului, spune măreţ don Pedro Perez de Hispaniola- Figuera.

— Vorbesc pentru noi, spune Volia.

Căpitanul se aşază pe punte în mijlocul cercului. Iată frăţietatea şi democraţia corsară, în plină domnie a puterii absolute... Unde şi cum frăţietatea şi democraţia vor vătăma puterea lui la bord ? Şi de ce jupîniţă, dacă nu pentru că a înţeles adînc sensul schimbării, i-a dat rînd ia vorbă Voliei, abia adoptată de echipaj ? !

— Vă ascult !

— Porunceşte ! Ne supunem un an ! După un an, cine vrea să se întoarcă acasă, să- îte slobod s-o facă, primindu-şi tainul după lege. Atît.

— Amin !

— Itinerarul navei Libertatea să atingă şi acum Narbonne, căpitane. Atît ! spu.ne baronul.

— Amin !

— Dacă aţi fost mulţumit de salvă, căpitane ? -

— Prea mulţumit şi uimit.

— Este lucrarea scutierului meu fra Angelico şi, cu modestie, a mea însămi. Adică ^modificarea unghiului de tragere a fiecărei ţevi de tun, proporţional cu unghiul de tragere a tunului director. Modificarea s-a făcut meşteşugăreşte, prin baterea de căi uşi şi pene din lemn. Cer şină de bronz şi piroane de bronz sp^e a face ca artileria = noastră să rivalizeze cu cea a navelor majestăţii sale... j

Don Pedro Perez stă turceşte cu măreţie. Tiradei sale îi răspunde un mieunat drăgăstos. Motanul Platon apărut nu se ştie de unde (de la Mitflini, niai exact de la ambarcarea ţapului Osman, s-a făcutf nevăzut, don Pedro susţinînd că mirosul de ţap îi repugnă în aşa hal, încît motanul a făcut rău de mare) i se ur£& pe umăr, îi dă cu coada pe la nas, apoi, mieunînd bueurtfs, sare pe genunchii jupîniţei, de unde începe să toarcă cu 9 fericire mai mult decît vădită.

— Atît, căpitane !

— Amin !

Să fim numite fiicele corăbiei şi surori. ^ Să mă luaţi sub oblăduire, rămînînd fără acoperiş, liberă să fiu să-mi aleg bărbat dintre voi şi, cînd îl voi alege, să mă cununaţi, lăsîndu-mă la uscat acolo ui)de voi vă aveţi femeile şi copiii. Pînă atunci să slujesc ci? arma, ca voi toţi şi ca voi toţi să trăiesc pe această punte... Şora mea este ea şi eu îi sînt slujnică şi soră.

— Amin, rosteşte căpitanul.

— Care este porunca, întreabă Barba Gore... Să rîn- duiesc veghea şi carturile şi să gătesc corabia.

— Ne întoarcem Ia Izmir să descărcăm avutul binefăcătorului nostru. Să-i îneărcăm marfa pentru Rhodos. Şi...

Este o clipă de tăcere în care se aude scîrţîitul catarge- r plescăitul uşor al valurilor şi răsufletul oamenilor. 10 să pedepsim pe cei care ne-au batjocorit cu biciuşca, rîsul şi fapta lor mîrşavă... Salpetrul încărcăturilor d'e tun care izbesc pieptul oştirii Domnului nostru şi de aici ia calea Stambulului. Vă legaţi ?

— Pe viaţă şi pe moarte, căpitane, spune Papamarkos.

— Atunci să se rînduie carturile. Carastan, urci în gabie. După miezul nopţii ai să vezi Iskenderun, trăgînd Rechinul albastru navigînd spre Izmir. Barba Gore, ridici velele cu cei din bordul babord şi uşurel, te ţii în siaj, pînă vezi Izmirul. Atunci coborî velele şi mă trezeşti... papamarkos, îl vesteşti pe jupîn Năstase Oalesparte, amestecîndu-te în mulţime sub chip de cîrcaş. Fereşte-te de Tulios. Poftesc la mine pe cele două surori şi pe domnia voastră, domnilor cavaleri. îl rog pe doctor Medio să şteargă urmele biciuştii de pe obrazul celor biciuiţi. La treabă !

* *

Salonul şi-a reluat aspectul marţial şi solemn. Jupîniţă şi Volia au luat în stăpînire cabina din tribord ocupată pînă acum de astronomul arab şi copiii săi. Voica Ilinca s-ar vrea în rochia de hetaia verde, eu mesal, cu cercei şi voal de Alep trandafiriu, mai ales atunci cînd plini de curtenie căpitanul şi cavalerii au aşteptat să se aşeze în jilţul armatorului, Volia sub nici un chip nevoind să stea altundeva decît lîngă „stăpînă", în picioare. Căpitanul desprinde felinarul din cîrlig, punîndu-l pe mijlocul mesii. Fără nici o vorbă pleacă şi se întoarce de la el din cabină cu un pergament făcut sul, legat cu şnur din mătase roşie. Desface pergamentul.

— Maica Domnului din Agiassos, şopteşte Volia, bătînd din palme. Izmirul.

— De unde ştii ? o întreabă căpitanul.

— Am copilărit la unchiul meu... Uite Konak mey- dani ! Uite moscheia Şadirvan ! Voico, surioară, uite baza- mi şi agora...

— Te poţi descurca în Izmir ?

— Cu ochii închişi.

— Ştii unde se află casele şi grajdurile harabagiului Mavrogheni ?

— Hanul unchiului meu este peste drum de casa Mavrogheni.

— Cine te cunoaşte acolo ?

— Toată lumea, dacă nu m-o fi uitat.

— De cînd ai plecat ?

— De şase ani !

— Îl ştii pe Barba Dani, baş surugiul ?

— M-a legănat pe genunchi.

— Iată domnilor obiectul acestui interogatoriu... Fortăreaţa este şi pulberăria principală a vilaietului. Vilaietul este unul din furnizorii oştirii imperiale, nu numai cu pulbere, dar şi cu toate cele necesare oştirii începînd de la pînza pentru corturi. Tot pe aici se scurg mărfurile aduse din Rusia pentru Englitera.

— O, la, la !

— Sînteţi excelent pregătit milităreşte, domnule căpitan, spune cu glas baritonal cavalerul Pierre de Mirande, pînă la acea oră aproape nebăgat în seamă la bord. Să ştiţi, una din specialităţile mele (surîde cu modestie) o constituie arhitectura fortificaţiilor şi pyrotehnia. Am spus una din specialităţi, prin care am avut onoarea să slujesd regelui nostru. *

— Am oarecari aptitudini în a pătrunde în citadele, apreciate la vremea potrivită de regele nostru, spune cavalerul Jean de Mirande.

— Îmi este foarte plăcut să mă plimb în travesti 1 M-am bucurat*-de această plăcere chiar la Alger, în timpul celei dintîi evaziuni şi, dacă am fost prins, nu din pricina proastei mele deghizări s-a întîmplat. Dealtfel am apreciat acest talent pe care-l ai, căpitane, cu ochi critic, spune baronul Louis de Vic-Fezensac.

— Se pare că împreună cu aceste minunate domnişoare ar trebui să facem o plimbare romantică prin Izmir şi, dacă vom reuşi să transmitem prea onorabilului surugiu şef Barba Dani mesajul domniei tale şi la întoarcere să aducem un plan al fortăreţii, cu locul exact unde se -fia pulberăria, modalităţi de intrare şi eventual cum q'dt păzite antrepozitele majestăţii sale britanice ; am merita solda care ne-a fost plătită în avans cu atîta generozitate conchide Jean de Mirande.

— Pentru aceasta, nefiind departe de adevăr, este nevoie să ştiţi cu amănuntul nu numai acest plan, dar >i cele ce urmează... Jupîniţă ?

Voica Ilinca îi trece printr-o privire scurtă. Nu se ştie dacă ,,el" a înţeles mulţumirea, orgoliul satisfăcut, mîndria, bucuria şi încă ceva dincolo de toate acestea ; dar cavalerul Jean de Mirande le-a înţeles pe deplin, fi gâdu indu-şi să facă imposibilul ca să-i fie pereche acestei teribile „mademoiselle Voica<; : ori fratele lui scutindu-l pe baron de gafele posibile din prea mult entuziasm.