XXIII.

DE LA GORKI, BENIGSEN O porni la vale pe drumul mare, spre podul pe care ofiţerul de pe movilă i-l indicase lui Pierre ca fiind centrul poziţiei şi unde, pe mal, erau culcate la pământ brazde de iarbă de curând cosită, mirosind a fân proaspăt. Trecură podul şi intrară în satul Borodino, de unde cotiră la stânga şi, după ce trecură pe lângă o mare mulţime de trupe şi de tunuri, ajunseră lângă un dâmb înalt, în care miliţionarii săpau şanţuri. Era o redută care n-avea încă nume, dar care s-a numit mai târziu reduta lui Raevski, sau reduta bateriei de pe dâmb.

Pierre nu prea dădu atenţie redutei. El nu ştia că locul acesta îi va rămâne în amintire mai mult decât oricare altul de pe câmpia de la Borodino. Pe urmă trecură o râpă spre Semionovskoe şi văzură cum soldaţii cărau ultimele grinzi ale caselor şi hambarelor. De aici, la vale şi apoi la deal, merseră mai departe printr-un lan de secară, doborâtă la pământ ca bătută de grindină, pe drumul de-abia croit de artilerie, peste câmp, spre fleşe, poziţiile înaintate, ale căror tranşee erau şi ele tot neterminate încă.

Benigsen se opri la fleşe şi începu să se uite spre reduta de la Şevardino (care în ajun mai era încă a noastră), unde se zăreau câţiva călăreţi. Ofiţerii spuneau că erau acolo Napoleon sau Murat. Şi toţi urmăreau cu încordare grupul de călăreţi. Pierre se uită şi el într-acolo, căutând să-l ghicească pe Napoleon între siluetele ce abia se zăreau. În cele din urmă, călăreţii se lăsară sub poalele dâmbului şi nu se mai văzură.

Benigsen se întoarse către un general care se apropiase de el şi începu să-i explice rând pe rând toate poziţiile trupelor noastre. Pierre asculta spusele lui Benigsen, concentrându-şi toată puterea de înţelegere ca să priceapă caracterul bătăliei ce se pregătea, dar simţea cu părere de rău că toată capacitatea lui de înţelegere îl părăsise de astă dată. Nu înţelegea nimic. Benigsen sfârşi de vorbit şi, văzând atenţia cu care Pierre îl asculta, spuse deodată, adresându-i-se:

— Pentru dumneavoastră, cred, lucrurile acestea nu-s interesante?

— Ah, dimpotrivă, foarte interesante, răspunse Pierre nu prea sincer.

De la fleşe o luară spre stânga pe un drum care şerpuia printr-o pădure deasă de mesteceni scunzi. Din mijlocul desişului pădurii le sări în cale un iepure cafeniu, cu picioarele albe, care, speriat de tropotul unui atât de mare număr de cai, se zăpăci atât de tare, încât o rupse la fugă prin mijlocul drumului, înaintea lor, şi o bucată de vreme fugi stârnind atenţia şi râsul tuturor; numai după ce strigară câţiva după el, iepurele se repezi într-o parte şi dispăru în desiş. Străbătând vreo două verste prin pădure, ieşiră la un luminiş, unde se afla corpul de trupe al lui Tucikov, care avea misiunea să susţină flancul stâng.

Aici, la extremitatea flancului stâng, Benigsen vorbi iarăşi mult şi aprins şi dădu, cum i se păru lui Pierre, o dispoziţie importantă din punct de vedere militar. În faţa poziţiilor trupelor lui Tucikov se afla o înălţime, înălţimea aceea nu era ocupată de trupe. Benigsen critică zgomotos greşeala aceasta, spunând că era o nebunie să laşi neocupată o înălţime care domina împrejurimile şi să postezi trupele la poalele ei. Câţiva dintre generali exprimară aceeaşi părere. Unul, mai ales, afirmă cu violenţă cazonă că trupele erau expuse aici la măcel. Benigsen ordonă pe răspunderea sa ca trupele să ocupe înălţimea.

Dispoziţiunea aceasta dată la flancul stâng îl făcu pe Pierre să se îndoiască şi mai mult de capacitatea sa de a pricepe problemele militare. Ascultând ce spusese Benigsen şi generalii, care criticaseră poziţia trupelor noastre postate la poalele dealului, era cu totul de părerea lor; dar tocmai din cauza aceasta nu pricepea: cum de putuse cel care postase trupele acolo, la poalele dealului, să facă o greşeală atât de evidentă şi de grosolană.

Pierre nu ştia că trupele fuseseră puse aici într-un loc ascuns, nu pentru apărarea poziţiei, cum credea Benigsen, ci ca o cursă, adică pentru a-l lovi prin surprindere pe inamic când ar fi înaintat. Benigsen n-a ştiut de lucrul acesta şi a împins trupele înainte, din anumite considerente personale, fără să raporteze nimic comandantului suprem.