X.

DAR, LUCRU CIUDAT, TOATE aceste dispoziţii, preocupări şi planuri, deloc mai prejos decât altele folosite în cazuri similare, nu atingeau miezul problemei şi se învârteau arbitrar, fără nici o ţintă, aşa cum pe cadranul desprins de maşinăria ceasornicului acele se învârtesc fără să mai atragă în mişcarea lor rotiţele.

Sub raport militar, genialul plan de campanie despre care Thiers spune que son génie n'avait jamais rien imaginé de plus profond, de plus habile et de plus admirable889 şi în legătură cu care acelaşi Thiers, intrând în polemică acută cu domnul Fain, ne dovedeşte că trebuie să considerăm, ca dată a întocmirii lui, 15 şi nu 4 octombrie, planul acesta n-a fost niciodată şi nici nu putea fi dus la îndeplinire, pentru că nu avea nimic de-a face cu realitatea. Întărirea cetăţii Kremlinului, pentru care a trebuit să fie dărâmată la Mosquée (aşa numea Napoleon biserica sfântului Vasili Blajennâi), s-a adeverit a fi fost nefolositoare. Minarea Kremlinului n-a avut decât rostul de a aduce la îndeplinire dorinţa împăratului ca în clipa ieşirii lui din Moscova Kremlinul să fie aruncat în aer, cu alte cuvinte să fie pedepsită duşumeaua de care s-a lovit copilul. Urmărirea armatei ruse, lucrul care-l îngrijora în aşa grad pe Napoleon, a fost ceva nemaipomenit. Comandanţii armatei franceze scăpaseră de sub ochi pe cei şaizeci de mii de oameni care constituiau armata rusă şi, după cuvintele lui Thiers, numai datorită iscusinţei şi, se pare, genialităţii lui Murat, a putut fi găsită, ca acul în carul cu fân, această armată rusă de şaizeci de mii de oameni.

În ceea ce priveşte diplomaţia, toate argumentele lui Napoleon, pledând cauza mărinimiei şi a spiritului său de dreptate, desfăşurate atât faţă de Tutolmin cât şi faţă de Iakovlev, care nu ştia cum să facă mai curând rost de o manta şi de o căruţă, s-au dovedit nefolositoare: Alexandru nu i-a primit pe aceşti soli şi nici n-a răspuns la solia lor.

Cât priveşte meritele juridice ale lui Napoleon, după executarea aşa-zişilor incendiatori a ars şi cealaltă jumătate a Moscovei.

În materie de administraţie, instituirea municipalităţii n-a stăvilit jafurile şi a adus foloase doar câtorva persoane care făceau parte din acest consiliu municipal şi care, sub pretextul restabilirii ordinei, au jefuit Moscova de la un cap la altul, ori şi-au pus la adăpost averile proprii.

Pe tărâm religios, lucrurile, aşa de uşor rezolvate în Egipt prin vizitarea unei moschei, n-au mai dat aici rezultate. Doi-trei preoţi câţi găsiseră în Moscova încercară să îndeplinească voinţa lui Napoleon, dar unul dintre ei a fost pălmuit pe amândoi obrajii de un soldat francez în timpul slujbei, iar despre altul, un funcţionar francez raporta următoarele: „Le pretre' que j'avais découvert et invité a recommencer a dire la messe, a nettoyé et fermé l'église. Cette nuit on est venu de nouveau enfoncer les portes, casser les cadenas, déchirer les livres et commettre d'autres désordres.”890

În ramura comerţului, apelul adresat harnicilor meşteşugari şi tuturor ţăranilor n-a avut nici o urmare. De meşteşugari harnici nu se mai pomenea, iar ţăranii îi pândeau pe comisarii care prea se avântau departe cu aceste apeluri şi-i omorau.

Măsurile luate pentru distracţia populaţiei şi a armatei, cu ajutorul teatrelor, n-au izbutit nici ele. Teatrele înfiinţate în Kremlin şi în casa lui Pozniakov, au fost imediat închise, căci actriţele şi actorii fuseseră jefuiţi.

Filantropia n-a dus nici ea la rezultatele dorite. Hârtia-monedă, falsă şi nefalsă, umpluse toată Moscova şi nu mai avea nici un preţ. Francezilor, care-şi adunau prada de război, nu le trebuia decât aur. Nu numai asignatele false, pe care Napoleon le împărţea cu atâta dărnicie sinistraţilor, îşi pierduseră orice preţ, dar chiar şi argintul se oferea sub valoarea lui, în schimbul aurului.

Cel mai izbitor aspect al ineficacităţii dispoziţiunilor date de sus în acest răstimp au fost însă sforţările lui Napoleon de a curma jafurile şi de a restabili disciplina.

Iată ce raportau militarii de toate gradele: „Jafurile continuă în oraş, în ciuda ordinelor de a le opri. Ordinea n-a fost încă restabilită şi nu există un singur negustor măcar, care să facă un comerţ legal. Singuri marchitanii îndrăznesc să mai vândă, dar şi ei vând numai lucruri de furat.” „La partie de mon arrondissement continue a etre en proie au pillage des soldats du 3-eme corps, qui, non contents d'arracher aux malheureux réfugiés dans les souterrains le peu qui leur reste, ont meme la férocité de les blesser a coups de sabre, comme j'en ai vu plusieurs exemples.” „Rien de nouveau outre que les soldats se permettent de voler et de piller. Le 9 octobre.” „Le vol et le pillage continuent. Il y a une bande de voleurs dans notre district qu'il faudra faire arreter par de fortes gardes. Le 11 octobre.”891 „Împăratul este peste măsură de nemulţumit că, în ciuda tuturor ordinelor severe date pentru curmarea jafurilor, se văd mereu întorcându-se la Kremlin detaşamente întregi de jefuitori din gardă. În vechea gardă, ieri, astă-noapte şi azi au reînceput, mai puternic decât oricând, dezordinile şi jaful. Împăratul vede cu îndurerare că soldaţii aleşi, însărcinaţi să-i apere persoana, care ar trebui să dea exemplu de supunere, merg atât de departe în neascultarea lor, încât sparg pivniţele şi magaziile cu provizii ale armatei. Alţii s-au înjosit până acolo, încât n-au dat urmare somaţiilor santinelelor şi ofiţerilor de gardă, i-au înjurat şi i-au lovit.” „Le grand maréchal du palais se plaint vivement, scria guvernatorul, que malgré les défenses réitérées, les soldats continuent a faire leurs besois dans toutes les cours et meme jusque sous les fenetres de l'Empereur.”892

Armata aceasta care, asemenea unei cirezi de vite răzleţite, călca în picioare hrana ce ar fi putut-o feri de moartea prin înfometare, se descompunea şi pierea cu fiecare zi de şedere în Moscova.

Dar nu se urnea din loc.

Ea a rupt-o la fugă doar atunci când a cuprins-o dintr-o dată groaza, după capturarea convoaielor pe drumul Smolenskului şi după bătălia de la Tarutino. Vestea aceasta a bătăliei de la Tarutino, primită de Napoleon când nu se aştepta deloc, în timpul unei parăzi, a trezit în el dorinţa de a-i pedepsi pe ruşi, cum spune Thiers, şi l-a făcut să dea ordinul de atac pe care îl aştepta întreaga armată.

Fugind din Moscova, oamenii acestei armate cărau cu ei tot ce furaseră. Napoleon însuşi şi-a luat la plecare trésor893-ul său personal. Văzând convoiul, care împiedica înaintarea armatei, Napoleon se îngrozi (cum spune Thiers). Şi totuşi el, aşa încercat în războaie cum era, n-a poruncit să se dea foc tuturor acestor căruţe de prisos, cum făcuse în drum spre Moscova cu căruţele unui mareşal, ci a stat să se uite la aceste caleşti şi cupeuri, în care se urcaseră soldaţii, spunând că e foarte bine, că trăsurile acestea aveau să servească mai târziu la transportul proviziilor, bolnavilor şi răniţilor.

Starea întregii armate era asemenea stării unui animal rănit, care-şi simte sfârşitul şi nu mai ştie ce face. A studia manevrele iscusite şi planurile lui Napoleon şi ale armatei sale, de la intrarea în Moscova şi până la nimicirea acestei armate, e totuna cu a studia tâlcul ultimelor zvâcnete şi spasme ale unui animal rănit de moarte. Foarte adesea animalul rănit, auzind zgomotul, se repede, în bătaia puştii vânătorului, fuge înainte şi înapoi, şi astfel îşi grăbeşte singur sfârşitul. Acelaşi lucru îl făcea Napoleon sub presiunea întregii sale armate. Zgomotul bătăliei de la Tarutino a speriat fiara şi ea a dat buzna înainte, în bătaia puştii vânătorului, a alergat până lângă vânător, s-a întors iarăşi îndărăt şi, în cele din urmă, ca orice fiară, a rupt-o la fugă înapoi, pe cea mai nepotrivită şi mai plină de primejdii cale: pe vechile ei urme, cele ştiute.

Napoleon, care apare pentru noi conducătorul întregii acestei acţiuni (tot aşa cum pentru sălbatici figura încrustată pe botul corăbiei reprezintă forţa care conduce corabia), Napoleon a fost, în tot timpul activităţii sale, asemenea copilului care se ţine de o cureluşă legată în interiorul trăsurii şi i se pare că el mână caii.