Peste dealuri zgribulite,

Peste țarini zdrențuite,

A venit așa, deodată,

Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă și zăludă,

Botezând natura udă

C-un mănunchi de ciumafai, -

Când se scutură de ciudă,

Împrejurul ei departe

Risipește-n evantai

Ploi mărunte,

Frunze moarte,

Stropi de tină,
Guturai...

Și cum vine de la munte,

Blestemând

Și lăcrimând,

Toți ciulinii de pe vale

Se pitesc prin văgăuni,

Iar măceșii de pe câmpuri

O întâmpină în cale

Cu grăbite plecăciuni...

Doar pe coastă, la urcuș,

Din căsuța lui de humă

A ieșit un greieruș,

Negru, mic, muiat în tuș

Și pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,

Toamnă gri,

Nu credeam c-o să mai vii

Înainte de Crăciun,

Că puteam și eu s-adun

O grăunță cât de mică,

Ca să nu cer împrumut

La vecina mea furnică,

Fi'ndcă nu-mi dă niciodată,

Și-apoi umple lumea toată

Că m-am dus și i-am cerut…
Dar de-acuș,

Zise el cu glas sfârșit

Ridicând un picioruș,

Dar de-acuș s-a isprăvit...

Cri-cri-cri,

Toamnă gri,

Tare-s mic și necăjit!