Dar deodată, pe coline

Scade animația...

De mirare parcă-și ține

Vântul respirația.

Zboară vești contradictorii,

Se-ntretaie știrile...

Ce e?... Ce e?... Spre podgorii

Toți întorc privirile.

Iat-o!... Sus în deal, la strungă,

Așternând pământului

Haina ei cu trenă lungă

De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,

Zâna melopeelor,

Spaima florilor și Doamna

Cucurbitaceelor...

Lung își flutură spre vale,

Ca-ntr-un nimb de glorie,

Peste șolduri triumfale

Haina iluzorie.

Apoi pleacă mai departe

Pustiind cărările,

Cu alai de frunze moarte

Să colinde zările.

. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!

Muza mea satirică

V-a-nchinat de drag la toate

Câte-o strofă lirică.

Dar când știu c-o să vă-nghețe

Iarna mizerabilă,

Mă cuprinde o tristețe

Iremediabilă...