Eu nu mă duc la cinematograf.

În suflet port o lume minunată, —

Tablouri vechi, pe care niciodată

Nu le pătează muștele de praf...

Veneția, Bosforul, Niagara,

Brazilia, Eghipet, Dardanele,

Fiorduri, munți, priveliști din Sahara

Ies rând pe rând din noaptea minții mele.

Sahara!... Uite, vreau să fac o probă,

S-aduc Sahara chiar la mine-acasă:

Mut scaunul beteag de lângă masă

Și stau așa, cu spatele la sobă...

S-a ridicat grozav temperatura!...

Pe galbene nisipuri arzătoare

Un palmier încremenit în soare

Visează lung... Abia suport căldura.

Mi-am rupt în coate hainele de dril.

Pe drumul ăsta lung cât Ramajana,

De-o săptămână mergem cătră Nil...

A poposit în oază caravana.

Înmărmurit în farmecul acesta

De mii de ani, Pustiul pare mort.

Cămilele și-au pregătit siesta

Și rumegă culcate lângă cort.

Iar noi, în tihnă binecuvântată,

Gustăm, de formă, câteva curmale.

(Sunt învățat cu mesele frugale

De când trăim în zona temperată.)

Apoi o mreajă de senzații rare

M-adoarme-n cadrul vastei acvarele,

Când urmăresc pe gânduri cum dispare

În depărtări o turmă de gazele.

Vânat ar fi, — dar cine să-l împuște?

Din cer coboară voluptoasa lene.

La capul meu, c-un eventai de pene,

Un sclav buzat mă apără de muște.

Nu simt nimic... și mi-i atât de bine

La umbra palmierului culcat...

Aș vrea... aș vrea acuma... Ce păcat

Că n-am luat pe draga mea cu mine!