Buruienile-ngrozite

De-așa vremi protivnice

Se vorbiră pe șoptite

Să se facă schivnice.

Și cum știe-o rugăciune

Doamna măsălariță,

Tot soborul îi propune

S-o aleagă stariță. 

Numai colo sus, prin vie,

Rumenele lobode

Vor de-acuma-n văduvie

Să trăiască slobode.

Vezi! de-aceea mătrăguna

A-nvățat un brusture

Să le spuie-n față una

Care să le usture!...

Jos, pe-un vârf de campanulă

Pururea-n vibrație,

Și-a oprit o libelulă

Zborul plin de grație.

Mic, cu solzi ca de balaur,

Trupu-i fin se clatină,

Giuvaer de smalț și aur

Cu sclipiri de platină.