Pe cărare, lângă codru,

Numai pasul meu s-aude...

Ploaia picură din frunze

Și din ramurile ude.

Norii-ntunecați îmbracă

Cerul nopții fără stele, —

Luminoși mi-arată calea

Numai ochii dragii mele!

Du-mă, dorule, cu tine,

Toată jalea să mi-o-ngropi —

Pân' la casa tăinuită,

Casa albă dintre plopi.

................

Dulce clipă a-ntâlnirii,

Mintea-ntreagă mi-o răpești!...

...Dar nu-i nime-n prispă-afară,

Nici lumină la ferești!

...............