Posomorâți, cu gheara lungă,

Cu pliscuri negre de oțel,

Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă

Din prânzul marelui Măcel.

Cu patrioții la paradă,

Amestecați printre eroi,

De-a valma coborâm în stradă, —

Dar nu ne ducem la război!

Când geme-n vaier lung câmpia,

Când stau întorși spre bolta cruntă

Cei logodiți cu veșnicia

Sub ploaia rece și măruntă;

Când moartea seceră flămândă

Făcând mormane de eroi, —

În dosul frontului, la pândă,

Noi nu ne ducem la război!

Târziu, cu penele mânjite

De sânge negru — și sătui,

În cuiburi calde și ferite

Ne-mperechem și scoatem pui

Ce s-or hrăni ca și părinții

Din hoituri slabe de eroi, —

Căci, soli voioși ai suferinții,

Noi nu ne ducem la război!

Alteță, zvonul crește iarăși,

Adună-ți ceata de eroi...

Cu moartea suntem buni tovarăși,

Dar nu ne ducem la război!