Vântul curge spre câmpie

Transparent și uniform.

Toate ierburile-nvie,

Toate țarinile dorm.

Ici și colo se ridică

Câte-un nour alb de praf...

Străjuind șoseaua mică

Stâlpii rari de telegraf

(Tot mai singuri, ceafă-n ceafă,

Suluri vinete de fum

Lungi ca gâturi de girafă),

Înșirați pe lângă drum,

Spre orașul plin de turle

Stau privind c-un aer tâmp...

Și deodată-ncep să urle

Că-i apucă noaptea-n câmp.