Iubita mea, care mă-nșeală

De două ori pe săptămînă.

Mergea alăturea de mine.

        Ținîndu-mă de mînă.

Și mă gîndeam c-amăgitoarea,

Rîzînd de visul meu deșert,

Mai dulce o să mă sărute

        Rugîndu-mă s-o iert!

La colțul unei strade-nguste,

De-abia puteai găsi un loc,

Un vrăjitor vindea mulțimei

        Bilete de noroc.

Am tras și eu la întîmplare

Biletul meu și l-am plătit;

În el sta scris aceste vorbe:

        „Nu poți fi fericit!”

De-atuncea, cînd îmi cert iubita

Că mă înșeală pe tot locul,

Ea mă desmiardă și îmi spune: 

        „Așa ți-e scris norocul!”