Și.... într-o bună dimineață,

Decepția, urîtă foc,

Intră-n oraș, pe ne-așteptate,

Strigînd: „Iluzii de noroc!”

„Iluzii de amor!... Iluzii

De glorie și tinerețe!...

Iluzii mari de sănătate!... 

Iluzii dulci de frumusețe!”

Și marfa asta nesfîrșită

Mai mult ca pîinea se vindea,

Căci fiecare-și cumpărase

Iluzia ce urmărea...

Dar un poet, retras de-o parte,

Zîmbea amar spre vînzătoare: —

El cunoscuse altă dată

Pe vecinica amăgitoare...