E un copil! E o copilă! 

    Sînt amîndoi copii!...

Iubirea lor e o idilă, 

    Cum sînt prin poezii... 

Furiși se întîlnesc adese, 

    Și el îi recitează 

Sonete din Musset culese; 

    Ea tace și oftează...

El cu o vorbă mintea-i fură 

    Și-o farmecă, șiretul! 

Dar se lovește peste gură 

    Că i-a șoptit secretul... 

Cu șoapte calde și timide 

    Iubirea lor și-o-ngînă, 

Iar întîlnirea lor se-nchide 

    C-o strîngere de mînă. 

Se hotărîsc în ziua-a două 

    Să se revadă iarăși... 

Iubirea lor e vecinic nouă,

    De și sînt vechi tovarăși. 

Și setea patimei aprinsă 

    Din ochi li se revarsă: 

Ea pleacă de durere-nvinsă, 

    El cu simțirea arsă!

Iubirea lor e o idilă,

    Cum sînt prin poezii: 

El un copil! Ea o copilă ! 

    Sînt amîndoi copii!