Capitolul VII

AMĂNUNTE DE GEOMETRIE.

CALCULUL CAPACITĂŢII BALONULUI.

AEROSTATUL DUBLU. ÎNVELIŞUL. NACELA.

APARATUL MISTERIOS. ALIMENTE.

SOCOTEALA FINALĂ.

Doctorul Fergusson se ocupa de multă vreme de amănuntele expediţiei sale. E de la sine înţeles că balonul, acest minunat vehicul sortit să-l transporte prin aer, era obiectul grijii lui permanente.

De la început, ca să nu dea prea mari dimensiuni aerostatului, se hotărî să-l umfle cu hidrogen, gaz de paisprezece ori şi jumătate mai uşor decât aerul şi mai uşor de produs; afară de asta, dăduse cele mai bune rezultate în experienţele cu aerostate.

După calcule foarte precise, doctorul găsise că obiectele indispensabile călătoriei, plus aparatul său, vor cântări patru mii de livre, aşa încât trebuia să afle care era forţa ascendentă în stare să ridice această greutate, şi totodată să vadă ce capacitate avea să aibă balonul.

O greutate de patru mii de livre reprezintă o deplasare a spaţiului de patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi1, ceea ce înseamnă că patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi de aer cântăresc circa patru mii de livre.

Dând balonului capacitatea de patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi şi umplându-l în loc de aer cu hidrogen, care este de paisprezece ori şi jumătate mai uşor, înseamnă că greutatea lui scade la două sute şaptezeci şi şase de livre, rezultând o diferenţă de trei mii şapte sute douăzeci şi patru de livre. Tocmai diferenţa aceasta dintre greutatea gazului din interiorul balonului şi greutatea aerului înconjurător face cu putinţă înălţarea aerostatului:

Totuşi, dacă s-ar introduce în întregime cantitatea de gaz de care vorbim, balonul s-ar umple complet. Or, asta trebuie evitat, deoarece, pe măsură ce urcă în straturile mai puţin dense ale atmosferei, gazul din interior tinde să se dilate, ceea ce duce la ruperea învelişului; aşa că, de obicei, balonul se umflă până la două treimi din capacitatea lui.

Dar doctorul avea anumite proiecte, cunoscute numai de el, pe baza cărora se hotărî să umple aerostatul doar pe jumătate. De aceea, cum totuşi acesta trebuia să cuprindă patruzeci şi patru de mii opt sute patruzeci şi şapte de picioare cubi de hidrogen, fusese nevoit să-i dea o capacitate aproape dublă. Îl construise în formă ovală, care se ştie că este mai avantajoasă. Diametrul lui orizontal era de cincizeci de picioare, iar cel vertical de şaptezeci şi cinci1, în felul acesta obţinuse un sferoid a cărui capacitate se ridica până la cifra rotundă de nouăzeci de mii de picioare cubi.

Dacă ar fi putut întrebuinţa două baloane, şansele de izbândă ar fi fost mai mari. Într-adevăr, în cazul când unul din ele s-ar fi defectat în aer, ar fi putut, aruncând încărcătura, să-şi continue călătoria cu ajutorul celuilalt. Dar manevrarea a două aerostate e foarte grea, deoarece trebuie să le dai amândurora o forţă egală de ascensiune.

După chibzuială îndelungată, Fergusson reunise, datorită unui aranjament ingenios, în acest singur balon, foloasele a două baloane, fiind scutit de neajunsurile amintite. Pe scurt, construise două baloane de mărimi diferite închise unul în altul. Balonul exterior, care avea dimensiunile arătate mai sus, cuprindea un balon mult mai mic, de aceeaşi formă, al cărui diametru orizontal nu avea decât patruzeci şi cinci de picioare, iar diametrul vertical, şaizeci şi opt de picioare. Prin urmare, capacitatea balonului interior nu era decât de şaizeci şi şapte de mii de picioare cubi. El trebuia să plutească în gazul înconjurător. Între cele două baloane se afla o supapă care le îngăduia, la nevoie, să comunice între ele.

Acest aranjament prezenta avantajul că, pentru a coborî, se dădea drumul întâi gazului din primul balon. Şi chiar dacă acesta ar fi trebuit să fie golit cu totul, cel mic rămânea neatins. Apoi se puteau descotorosi de învelişul exterior, ca de o greutate inutilă, iar al doilea aerostat, rămas singur, nu mai era expus capriciilor vântului, aşa cum se întâmplă cu baloanele pe jumătate dezumflate.

Mai mult: în caz de accident, cum ar fi fost de pildă vreo spărtură în învelişul balonului exterior, celălalt prezenta avantajul de a fi apărat.

Cele două aerostate erau construite din tafta dublă de Lyon, acoperită cu gutapercă. Combinaţia de gumă şi răşină dădea o impermeabilitate absolută. În acelaşi timp, nu putea fi atacată nici de acizi, nici de gaze. La polul superior al balonului, unde rezistenţa trebuia să fie mai mare, învelişul fusese dublat.

Acest înveliş putea păstra gazul un timp nelimitat. Nouă picioare pătrate de tafta cântăreau o jumătate de livră. Dar suprafaţa balonului exterior fiind de circa nouăsprezece mii şase sute de picioare pătrate, învelişul său cântărea şase sute cincizeci de livre, învelişul celui de al doilea balon, având o suprafaţă de numai nouă mii două sute de picioare pătrate, nu cântărea decât cinci sute zece livre. În total deci aerostatul atingea o mie o sută şaizeci de livre.

Plasa care susţinea nacela era făcută din frânghie de cânepă, foarte solidă. Cele două supape, al căror rol era asemănător aceluia al unei cârme de vapor, fuseseră obiectul unor studii minuţioase.

Nacela, de formă circulară şi cu un diametru de cincisprezece picioare, era făcută din răchită, întărită cu o uşoară armătură de fier. Dedesubt avea resorturi elastice, care să amortizeze loviturile la aterizare. Greutatea ei, împreună cu aceea a plasei, nu depăşea două sute optzeci de livre. În afară de aceasta, doctorul mai pusese să i se construiască patru chesoane din tablă groasă de două linii1, care erau legate între ele prin ţevi prevăzute cu robinete. Mai adăugă şi o serpentină cu un diametru cam de douăzeci şi patru de linii, care se termina prin două braţe de lungime neegală, primul măsurând douăzeci şi cinci de picioare, iar celălalt numai cincisprezece picioare.

Chesoanele erau dispuse în nacelă în aşa fel încât să ocupe cât mai puţin spaţiu. Serpentina, care trebuia să fie adaptată mai târziu, fu împachetată separat, împreună cu o pilă electrică Bunsen, foarte puternică.

Aparatul fusese atât de ingenios combinat încât, împreună cu cele douăzeci şi cinci de galoane2 de apă aflate într-un rezervor special, nu cântărea mai mult de şapte sute de livre.

Instrumentele destinate călătoriei constau din două barometre, două termometre, două busole, un sextant3, două cronometre şi o lunetă, cu care să se cerceteze obiectivele îndepărtate, aflate în afara drumului urmat de balon şi la care deci nu se putea ajunge.

Observatorul din Greenwich se pusese la dispoziţia expediţiei, cu toate că doctorul nu-şi propusese să facă experienţe de fizică. El voia numai să-şi fixeze direcţia în care avea să plutească şi să determine poziţia râurilor, munţilor şi a oraşelor principale.

Îşi mai pregătise trei ancore de fier care rezistaseră la proba de încercare, precum şi o scară de mătase, uşoară şi rezistentă, lungă de vreo cincizeci de picioare. Calculase de asemenea greutatea exactă a proviziilor, ce constau din ceai, cafea, biscuiţi, carne conservată şi un preparat din carne uscată care, într-un volum mic, cuprindea un număr mare de substanţe hrănitoare. În afară de o suficientă cantitate de rachiu, mai pregătise şi două rezervoare cu apă, cuprinzând fiecare douăzeci şi două de galoane.

Alimentele trebuiau să fie consumate după o anumită regulă, încât greutatea ridicată de aerostat să se micşoreze treptat, echilibrul unui balon în atmosferă fiind foarte sensibil. Pierderea unei greutăţi, oricât de neînsemnate, poate să cauzeze o deplasare demnă de luat în seamă.

Doctorul nu uitase nici cortul care trebuia să acopere o parte din nacelă, nici păturile care alcătuiau singurul aşternut pentru călătorie, nici puştile vânătorului, cu proviziile de puşcă şi gloanţe.

Lată rezultatele diferitelor sale calcule cu privire la încărcătura aerostatului:

Fergusson. 135 livre.

Kennedy. 153 „

Joe. 120 „

Greutatea primului balon. 650 „

Greutatea balonului al doilea. 510 „

Nacela şi plasa. 280 „

Ancore şi instrumente.

Puşti şi pături. 190 „

Cort, diverse materiale.

Carne şi preparate de carne uscată. 386 „

Biscuiţi, ceai.

Cafea, rachiu.

Apă. 400 „

Aparate. 700 „

Greutatea hidrogenului. 276 „

Lest pentru menţinerea echilibrului… 200 „

Total 4.000 livre.

Aceasta era socoteala celor patru mii de livre pe care doctorul îşi propunea să le ridice în aer. Pentru menţinerea echilibrului nu lua cu sine decât un lest de două sute de livre. „Numai pentru cazurile neprevăzute”, spunea el, căci, datorită aparatului său, spera să nu-l întrebuinţeze.