Capitolul IV.

ÎN CARE PHILEAS FOGG ÎL LASĂ CU GURA CĂSCATĂ PE SERVITORUL SĂU PASSEPARTOUT.

La ora şapte şi douăzeci şi cinci, după ce câştigase vreo douăzeci de guinee la wist, Phileas Fogg se despărţi de onorabilii săi colegi şi părăsi clubul. La ora şapte şi cincizeci, el deschidea uşa casei sale.

Passepartout, care studiase cu conştiinciozitate programul, fu destul de surprins să-l vadă pe Mr. Fogg vinovat de inexactitate, apărând, contrar obiceiului, la ora aceasta neobişnuită. După nota scrisă, locatarul din Saville-row nu urma să se întoarcă decât la douăsprezece noaptea precis.

După ce urcă în camera sa, Phileas Fogg îl strigă:

— Passepartout!

Servitorul nu răspunse; chemarea aceasta nu-l privea: nu era încă ora.

— Passepartout! repetă Mr. Fogg, fără să ridice glasul.

Flăcăul nostru îşi făcu apariţia.

— Ea doua oară când te chem! observă stăpânul său.

— Păi nu-i ora douăsprezece! răspunse Passepartout, cu ceasul în mână.

— Ştiu, şi de aceea nu-ţi fac nici o mustrare, reluă Phileas Fogg. Peste douăzeci de minute plecăm spre Dover şi Calais.

Pe faţa rotundă a franţuzului se lăţi un fel de strâmbătură; era limpede că nu înţelesese bine.

— Plecaţi în călătorie? întrebă el.

— Da, răspunse stăpânul său. Vom face ocolul pământului.

Passepartout, cu ochii căscaţi, cu sprâncenele ridicate peste măsură, cu braţele atârnând, cu trupul gata să se prăbuşească, arăta în clipa aceea toate semnele uimirii dusă până la încremeneală.

— Ocolul pământului! murmură el.

— În optzeci de zile! întregi Mr. Fogg. Aşa că, vezi, n-avem o clipă de pierdut.

— Dar geamantanele?… făcu Passepartout, legănându-şi fără voie capul de la dreapta la stânga.

— Nici un geamantan! Doar un sac de călătorie, cu două cămăşi de lână şi trei perechi de ciorapi; la fel şi pentru dumneata. Restul vom cumpăra pe drum. Ia-mi mantaua şi pătura de călătorie. Vezi să ai ghete bune. Adică… de altfel o să mergem puţin pe jos, sau chiar de loc. Haide!

Passepartout ar fi vrut să mai spună ceva, dar nu putu. Părăsi camera domnului Fogg, urcă în odăiţa lui, căzu pe un scaun şi zise, folosind o frază destul de vulgară, de la el de acasă:

— A naibii treabă! Şi eu care voiam să duc o viaţă liniştită…!

Apoi începu, maşinal, pregătirile de plecare. Ocolul pământului în optzeci de zile! Avea de-a face cu un nebun? Nu… Atunci era o glumă? Să mergi la Dover, bine! La Galais, fie! Asta nu putea, desigur, să-l supere pe bravul nostru flăcău, care de cinci ani de zile nu mai pusese piciorul pe pământul patriei. Poate şi până la Paris ar fi fost o treabă bună, şi, zău aşa, ar fi revăzut cu bucurie marea capitală. Dar desigur, un gentleman aşa de grijuliu cu paşii săi ar trebui să se oprească acolo… Da, fără îndoială! – şi totuşi nu era mai puţin adevărat că gentlemanul acesta, atât de lipit de casă până acum, iată-l că pleca, o lua din loc!

La ora opt, Passepartout avea gata modestul sac, care cuprindea îmbrăcămintea sa şi pe a stăpânului său; apoi, cu cugetul încă tulburat el părăsi camera, a cărei uşă o încuie cu grijă, şi coborî la Mr. Fogg.

Acesta era gata. Avea sub braţ o carte, Bradshaw' s continental railway steam tranzit and general guide, care urma să-i furnizeze toate indicaţiile necesare pentru călătoria sa. Luă sacul din mâna lui Passepartout, îl deschise şi vârî înăuntru un teanc gros de bancnote frumoase care au curs în toate ţările.

— N-ai uitat nimic? îşi întrebă Mr. Fogg servitorul.

— Nimic, domnule.

— Mantaua şi pătura mea?

— Iată-le.

— Bine; ia sacul. Şi întinzând acest preţios obiect lui Passepartout, Mr. Fogg adăugă: Ai grijă că aci sunt douăzeci de mii de lire (500.000 fr.)!

Pasepartout fu cât pe aci să scape sacul din mână, ca şi cum cele douăzeci de mii de lire ar fi fost în aur şi ar fi avut o greutate uriaşă.

Stăpânul şi servitorul coborâră, şi uşa de la stradă fu încuiată de două ori.

O staţie de trăsuri se găsea la capătul străzii. Cei doi călători se urcară într-un cab, care se îndreptă repede către gara de la Charing-Cross, de unde pornea una din liniile societăţii de căi ferate „South-Eastern-railway”.

La ora opt şi douăzeci, trăsura se opri în faţa grilajului gării. Passepartout sări jos. Stăpânul său îl urmă şi plăti vizitiul.

În clipa aceea, o biată cerşetoare, ţinând un copil de mână cu picioarele goale prin noroi, cu o pălărie zdrenţăroasă de care atârna o pană mizerabilă, cu un şal sfâşiat aruncat peste zdrenţe, se apropie de Mr. Fogg cerându-i de pomană.

Acesta scoase din buzunar cele douăzeci de guinee câştigate la wist şi le întinse cerşetoarei, zicându-i:

— Ţine, femeie! Îmi pare bine că te-am întâlnit!

Apoi porni mai departe.

Passepartout simţi că i se umezesc ochii; stăpânul său făcuse un pas spre inima lui.

Îndată după aceea, amândoi intrau în marea sală a gării. Aici Phileas Fogg îi porunci lui Passepartout să scoată două bilete la clasa întâi, până la Paris. Pe urmă, întorcând capul, îi zări pe cei cinci colegi de la Reform-Club.

— După cum vedeţi, plec, domnilor! li se adresă. Feluritele vize puse pe un paşaport, luat anume în acest scop, vă vor permite să controlaţi la întoarcere drumul urmat de mine.

— Oh, domnule Fogg, nu era nevoie! răspunse politicos Gauthier Ralph. Ne încredem în onoarea dumitale de gentleman.

— E mai bine aşa, spuse Mr. Fogg.

Andrew Stuart observă:

— Nu uita că trebuie să fii înapoi…

— În optzeci de zile, întregi Mr. Fogg, adică sâmbătă, 21 decembrie 1872, la ora opt şi patruzeci şi cinci de minute seara. La revedere, domnilor!

La ora opt şi patruzeci, Phileas Fogg şi servitorul său se urcară în acelaşi compartiment. La ora opt şi patruzeci şi cinci răsună fluierul locomotivei şi trenul porni.

Noaptea era întunecoasă, iar de sus cădea o ploaie măruntă. Phileas Fogg stătea tăcut în colţul său. Passepartout, încă aiurit, strângea maşinal în braţe sacul cu bancnote.

Trenul nu depăşise încă Sydenham, când el scoase un adevărat strigăt de disperare.

— Ce e? întrebă Mr. Fogg.

— E că… e că… În grabă… În zăpăceală… am uitat…

— Ce?

— Am uitat să sting becul de gaz din camera mea!

— Ei bine, băiete, răspunse cu răceală Mr. Fogg, becul arde pe socoteala dumitale!