Capitolul VII.

CARE DOVEDEŞTE ÎNCĂ O DATĂ INUTILITATEA PAŞAPOARTELOR ÎN RAPORTURILE CU POLIŢIA.

Inspectorul coborî pe chei, îndreptându-se în grabă spre biroul consulului, unde, la cererea sa insistentă, fu introdus numaidecât.

— Domnule consul, zise Fix fără altă introducere, am serioase motive să cred că omul nostru se află pe bordul Mongoliei.

Şi el povesti istoria cu servitorul şi paşaportul.

— Bine, domnule Fix, răspunse consulul, nu mi-ar displăcea câtuşi de puţin să văd mutra acestui pungaş, însă dacă el este cel bănuit de dumneata, poate că n-o să se prezinte la biroul meu. Unui hoţ nu-i place să lase urme în trecerea sa – şi de altfel formalitatea paşapoartelor nu mai este obligatorie.

— Domnule consul, stărui agentul, dacă este un om îndrăzneţ, cum trebuie să bănuim, o să vină.

— Ca să-şi vizeze paşaportul?

— Da. Paşapoartele nu servesc decât ca să încurce pe oamenii cumsecade şi să ajute fuga pungaşilor. Vă asigur că hârtiile omului nostru vor fi în regulă, dar sper că dumneavoastră n-o să le vizaţi…

— Şi de ce nu? se miră consulul. Dacă paşaportul este în regulă, n-am dreptul să-i refuz viza.

— Totuşi, domnule consul, trebuie neapărat să-l reţin pe omul acesta aici, până ce primesc de la Londra un mandat de arestare.

— A, domnule Fix, asta e treaba dumitale, eu însă nu pot…

Consulul nu-şi sfârşi fraza. În clipa aceea se auzi ciocănind la uşă, şi băiatul de birou introduse doi străini, dintre care unul era, fără doar şi poate, servitorul acela de pe chei.

Erau, într-adevăr, stăpânul şi servitorul său. Stăpânul arătă paşaportul şi-l rugă fără altă explicaţie pe consul să aibă bunătatea de a-l viza.

Slujbaşul britanic luă documentul şi îl citi cu luare-aminte, în timp ce Fix, într-un colţ al biroului, îl cerceta, sau mai degrabă îl devora cu ochii pe străin.

— Dumneavoastră sunteţi Phileas Fogg, esquire? întrebă consulul după ce sfârşi lectura.

— Da, domnule, răspunse gentlemanul.

— Şi omul acesta este servitorul dumneavoastră?

— Da. Un francez numit Passepartout.

— Veniţi de la Londra?

— Da.

— Şi unde mergeţi?

— La Bombay.

— Bine, domnule. Ştiţi că formalitatea vizei nu este trebuitoare, şi că noi nu mai cerem să ni se prezinte paşapoartele?

— Ştiu, domnule, răspunse Phileas Fogg, însă prin această viză vreau să se constate trecerea mea prin Suez.

— Fie, domnule.

Şi consulul, după ce semnă şi puse data pe paşaport, aplică ştampila. Mr. Fogg plăti taxele de viză, apoi, după ce adresă un salut rece, ieşi, urmat de servitorul său.

— Ei bine? întrebă inspectorul.

— Ei bine, răspunse consulul, are aerul celui mai cumsecade om!

— Poate, însă nu asta ne interesează. Domnule consul, nu găsiţi că acest flegmatic gentleman seamănă leit cu hoţul ale cărui semnalmente le-am primit?

— Ai dreptate, dar, vezi dumneata, semnalmentele…

— Eu, unul, vreau să fiu cu inima împăcată, răspunse Fix. Servitorul mi s-a părut mai puţin indescifrabil decât stăpânul. Pe deasupra este francez şi n-o să-şi poată ţine gura. Pe curând, domnule consul!

Cu aceste cuvinte, agentul ieşi şi porni în căutarea lui Passepartout.

În acest timp, Mr. Fogg, plecând de la consulat, se îndreptase spre chei. Acolo dădu câteva porunci servitorului său, pe urmă se urcă într-o barcă, reveni la bordul Mongoliei, intră în cabina sa şi deschise un carnet în care erau însemnate următoarele: „Părăsit Londra, miercuri, 2 octombrie, ora 8 şi 45 seara.

Sosit la Paris, joi, 3 octombrie, ora 7 şi 20 dimineaţa.

Părăsit Paris, joi, ora 8 şi 40 dimineaţa.

Sosit la Torino, prin Mont Cenis, vineri, 4 octombrie, ora 6 şi 35 dimineaţa.

Părăsit Torino, vineri, ora 7 şi 20 dimineaţa.

Sosit la Brindisi, sâmbătă 5 octombrie, ora 4 seara.

Îmbarcat pe Mongolia, sâmbătă, ora 5 seara.

Sosit la Suez, miercuri, 9 octombrie, ora 11 dimineaţa.

Totalul orelor folosite: 158 şi 1/2 sau în zile: 6 zile şi 1/2.”

Mr. Fogg înscria aceste date într-un itinerariu aşezat pe coloane care indicau, de la 2 octombrie până la 21 decembrie, luna, ziua şi ora, sosirile reglementare şi sosirile efective în fiecare localitate principală: Paris, Brindisi, Suez, Bombay, Galcutta, Singapore, Hong Kong, Yokohama, San Francisco, New York, Liverpool, Londra şi care îi îngăduia să noteze avansul sau întârzierile rezultate în fiecare punct al parcursului.

Acest itinerar metodic avea astfel în vedere totul, şi Mr. Fogg ştia în orice clipă dacă este în câştig sau în întârziere.

Deci în acea zi, miercuri, 9 octombrie, el înscrise sosirea sa la Suez, care corespundea cu sosirea reglementară, neînfăţişând nici câştig, nici pierdere.

După aceea ceru să i se aducă dejunul în cabină. Cât despre ideea de a vizita oraşul, nici măcar nu-i trecea prin minte, ca unul care făcea parte din acea rasă de englezi care îşi trimit servitorii să viziteze locurile pe unde trec.