Capitolul XVI.

ÎN CARE FIX N-ARE DE LOC AERUL SĂ CUNOASCĂ FAPTELE DESPRE CARE I SE VORBEŞTE.

Rangoon, unul din vasele de pasageri ale Companiei Peninsulare şi Orientale, folosit de Serviciul mărilor Chinei şi Japoniei, era un vapor de fier, cu elice, cu un deplasament brut de o mie şapte sute şaptezeci de tone şi cu o forţă nominală de patru sute de cai. El egala în viteză Mongolia, nu însă şi în confort. Astfel Mrs. Audă nu fu instalată aşa de bine pe cât ar fi dorit Phileas Fogg.

Dar, la urma urmelor, nu era vorba decât de o călătorie de trei mii cinci sute de mile, adică de unsprezece până la douăsprezece zile, şi tânăra femeie nu părea pretenţioasă.

În primele zile ale navigaţiei, Mrs. Audă şi Phileas Fogg se cunoscură mai bine. De câte ori avea prilejul, ea îi arăta cea mai vie recunoştinţă. Flegmaticul gentleman o asculta cu deplină răceală, cel puţin în aparenţă, fără ca o intonaţie, un gest să arate din partea sa cea mai mică tulburare. Avea grijă ca tânăra femeie să nu ducă lipsă de nimic, o vizita regulat, la anumite ore, dacă nu să vorbească, cel puţin s-o asculte. Îndeplinea faţă de ea îndatoririle celei mai stricte politeţi, însă cu graţia ciudată a unui automat ale cărui mişcări ar fi combinate anume în acest scop. Mrs. Audă nu mai ştia ce să creadă, însă Passepartout o lămuri oarecum asupra neobişnuitei firi a stăpânului său. El îi vorbi despre rămăşagul care îl mâna pe acest gentleman în jurul pământului. Tânăra femeie surâse; dar la urma urmei el îi salvase viaţa, şi ea nu putea să-l privească pe salvatorul ei decât prin prisma recunoştinţei.

Mrs. Audă confirmă cele spuse de călăuza hindusă despre mişcătoarea ei poveste. Aparţinea într-adevăr acelei rase socotită cea dintâi printre celelalte rase indigene. Mulţi negustori parşi făcuseră mari averi în Indii, cu comerţul de bumbac. Unul dintre ei, sir James Jejeebhoy, fusese înnobilat de guvernământul englez, şi Mrs. Audă era înrudită cu acest bogat personaj care locuia la Bombay. Ea nădăjduia să găsească la Hong Kong pe un văr al lui sir Jejeebhoy, onorabilul Jejeeh; dar oare avea să-i ofere el adăpost şi sprijin? Asta nu putea să ştie.

Mr. Fogg îi răspunse că nu trebuie să-şi facă griji, căci totul se va aranja matematic! Chiar acesta era cuvântul lui.

Oare înţelegea tânăra femeie acest oribil adverb? Nu se ştie. Totuşi, ochii ei mari priviră adânc în ochii lui, ochii ei mari, „limpezi ca lacurile sacre ale Himalayei”.

Însă neînduplecatul Fogg, mai ţeapăn ca niciodată, nu părea câtuşi de puţin omul care să se arunce într-un asemenea lac.

Prima parte a călătoriei se desfăşura în cele mai bune condiţiuni. Vremea era blândă. Întreagă această parte a imensului golf, pe care marinarii îl numesc „Poarta Bengalului”, fu prielnică navigaţiei. Rangoon ajunse curând la insula Andamana-Mare, cea mai însemnată insulă din grupul Andamanelor, al cărei pitoresc pisc muntos Saddle-Peak se arată din depărtare navigatorilor.

Trecură foarte aproape de coastă, dar sălbaticii papuaşi nu se arătau de fel. Aceste fiinţe, deşi aflate pe treapta cea mai de jos a civilizaţiei, au fost totuşi pe nedrept socotite antropofage.

Priveliştea insulelor e încântătoare. În primul plan ne întind nesfârşite păduri de palmieri, de bambuşi, de nucuşoară, de tek, cu mimoze uriaşe şi cu ferigi arborescente, iar în spatele lor se înalţă siluetele elegante ale munţilor. Pe ţărmuri mişună cu miile acele preţuite rândunele de mare, ale căror cuiburi alcătuiesc un fel de mâncare foarte gustoasă în Imperiul Ceresc. Însă această privelişte cu aspecte atât de felurite, oferită de grupul Andamanelor, se pierdu repede şi Rangoon se îndreptă cu viteză spre strâmtoarea Malacca, de unde urma să pătrundă în mările Chinei.

Dar ce făcea în timpul acesta inspectorul Fix, pe care o întâmplare atât de nenorocită îl silise să pornească în jurul lumii? La plecarea din Calcutta, după ce lăsase instrucţiuni ca mandatul de arestare, dacă sosea în sfârşit, să-i fie trimis la Hong Kong, el izbutise să se îmbarce pe Rangoon fără ca Passepartout să-l vadă, şi spera să rămână aşa nevăzut până la sfârşitul călătoriei. Într-adevăr, dacă ar fi dat nas în nas cu tânărul franţuz, iar fi fost greu să-i explice de ce se găsea pe bord, fără sătrezească bănuielile acestuia, care îl ştia la Bombay, însă inspectorului îi fu dat să reînnoiască vechea lui cunoştinţă cu flăcăul nostru, prin însăşi logica împrejurărilor. Cum anume, vom vedea.

Toate speranţele, toate dorinţele lui Fix erau legate acum de un singur punct din lume, Hong Kong, căci la Singapore vaporul se oprea prea puţin spre a-i da timp să opereze acolo. Deci la Hong Kong trebuia negreşit să-şi aresteze hoţul, căci de nu, acesta îi scăpa fără speranţa de a-l mai putea prinde vreodată.

Într-adevăr, Hong Kong era ultimul teritoriu englez pe care putea să-l mai întâlnească în drum. De acolo înainte, China, Japonia, America îi ofereau un adăpost aproape sigur individului Fogg. Dacă la Hong Kong găsea în sfârşit mandatul de arestare, care desigur venea pe urma lui, Fix avea să-şi aresteze răufăcătorul şi să-l dea pe mâna poliţiei locale, fără nici o greutate. Însă dincolo de acest oraş, un simplu mandat de arestare nu mai era de ajuns: ar fi trebuit un act de extrădare. De aici întârzieri, încetineli, piedici de toate felurile, de care pungaşul putea să se folosească pentru a scăpa definitiv, în cazul când nu izbutea să facă nimic la Hong Kong, i-ar fi fost foarte greu, dacă nu chiar imposibil, să mai întreprindă ceva cu oarecare şanse de izbândă.

„Deci, îşi spunea Fix în timpul lungilor ore pe care le petrecea în cabina sa, deci, sau găsesc mandatul la Hong Kong şi atunci îl arestez, sau nu-l găsesc şi atunci trebuie să fac totul pentru a întârzia plecarea hoţului!

N-am izbutit la Bombay, n-am izbutit la Calcutta. Dacă nu izbutesc nici aici, îmi pierd reputaţia! Prin urmare trebuie să izbutesc cu orice preţ! Dar ce mijloace să folosesc, la nevoie, ca să întârzii plecarea blestematului de Fogg?”

Ca ultimă soluţie, Fix era hotărât să-i împărtăşească totul lui Passepartout, arătându-i în slujba cui era, căci, de bună seamă, tânărul franţuz nu putea fi complicele stăpânului său. Astfel lămurit şi temându-se să nu o păţească şi el, nu mai încape îndoială că Passepartout ar fi trecut de partea lui Fix. Însă aceasta era o cale primejdioasă, care nu trebuia luată decât în clipa când toate celelalte ar fi fost pierdute, căci un singur cuvânt suflat de Passepartout stăpânului ar fi compromis totul, definitiv.

După cum se vede, inspectorul de poliţie se afla în mare încurcătură, când, deodată, prezenţa tinerei Mrs. Audă pe bord, i alături pe Phileas Fogg, îi deschise noi perspective.

Cine era această femeie? Ce concurs de împrejurări o adusese în preajma lui Fogg? Era limpede că nu putuse s-o întâlnească decât între Bombay şi Calcutta. Însă în ce loc al peninsulei? Şi o întâlnise numai din întâmplare, sau, dimpotrivă, el întreprinsese călătoria de-a lungul Indiei anume pentru a întâlni această fiinţă încântătoare?

Căci era într-adevăr încântătoare! Fix o văzuse, doar, în sala de şedinţe a tribunalului din Calcutta.

E uşor de înţeles cât era de intrigat inspectorul de poliţie. El se întreba dacă nu era vorba cumva de o răpire criminală. Da, asta trebuia să fie! Ideea i se înfipse în creier şi el îşi dădu seama ce foloase putea trage din asemenea împrejurare. Fie 'că era măritată sau nu, tânăra femeie fusese răpită – şi la Hong Kong faptul acesta putea să-i creeze răpitorului încurcături din care să nu mai iasă cu ajutorul banilor.

Însă nu trebuia să aştepte sosirea lor la Hong Kong.

Fogg avea prostul obicei să sară dintr-un vapor în altul, şi, înainte ca lucrurile să fie puse la cale, el ar fi putut să ajungă departe.

Era important deci să vestească autorităţile engleze şi să le semnaleze sosirea, ceea ce se putea face uşor, deoarece Rangoon avea oprire la Singapore, iar de aici exista o legătură telegrafică cu coasta chineză.

Totuşi, pentru a putea lucra în mai multă siguranţă, Fix se hotărî să-l iscodească pe Passepartout înainte de a întreprinde ceva. Ştia că pe flăcăul acesta nu era prea greu să-l tragi de limbă, aşa că socoti potrivit să iasă la lumină şi să-i ţină calea. Nu mai avea timp de pierdut; era în 31 octombrie şi a doua zi Rangoon urma să sosească la Singapore.

Deci, în ziua aceea, ieşind din cabină, Fix se urcă pe punte, cu gândul să se apropie el cel dintâi de Passepartout, arătând fireşte cea mai mare surpriză. Tânărul franţuz se plimba la prova, când inspectorul se repezi spre el, strigând:

— Dumneata pe Rangoon?

— Domnul Fix pe bord! exclamă la rândul său Passepartout, nespus de uimit, recunoscând pe tovarăşul său de călătorie de pe Mongolia. Ia te uită! Vă las la Bombay şi vă găsesc în drum xspre Hong Kong! Ce, faceţi şi dumneavoastră ocolul pământului?

— Nu, nu, răspunse Fix. Cred că am să mă opresc la Hong Kong, cel puţin câteva zile.

— Ah!… făcu servitorul lui Phileas Fogg, cuprins de uimire. Dar cum de nu v-am văzut pe bord până acum?

— Mi-a fost rău, pe cinstea mea… Un fel de rău de mare… Am stat întins în cabină. Golful Bengal nu mi-a priit la fel de bine ca Oceanul Indian. Şi stăpânul dumitale, Phileas Fogg, cum se simte?

— Cum nu se poate mai bine şi mereu la fel de punctual cu planul lui de călătorie. Nici o zi întârziere! Ah, domnule Fix, nici nu ştiţi acum avem cu noi o cucoană tânără.

— O cucoană tânără? se miră inspectorul, ca şi când n-ar fi înţeles nimic din ce i se spunea.

Fireşte, Pessepartout nu trebuia zgândărit mai mult ca să-l pună la curent cu toată istoria. El îi povesti întâmplarea de la pagoda din Bombay, cumpărarea elefantului cu două mii de lire, istoria cu sutty, răpirea Audei, condamnarea suferită la'tribunalul din Calcutta şi eliberarea pe cauţiune. Fix, care cunoştea partea din urmă a acestor întâmplări, se făcea că nu ştie nimic şi Passepartout se lăsă furat de farmecul povestirii aventurilor sale, de vreme ce se afla în faţa unui ascultător care îi arăta atâta interes.

— Dar, în sfârşit, întrebă detectivul, ce are de gând stăpânul dumitale cu această doamnă? Vrea s-o ducă în Europa?

— Nu, domnule Fix, nu! O vom da pur şi simplu în grija unei rude a sale, negustor bogat din Hong Kong.

„Nimic de făcut!” îşi zise urmăritorul, ascunzându-şi dezamăgirea. Apoi continuă cu glas tare:

— Un pahar de gin, domnule Passepartout?

— Bucuros, domnule Fix. Îmi pare bine că putem ciocni în cinstea întâlnirii noastre pe Rangoon.