Capitolul XVIII.

ÎN CARE PHILEAS FOGG, PASSEPARTOUT ŞI FIX ÎŞI VĂD FIE CARE DE TREBURILE LOR.

În ultimele zile ale călătoriei, timpul fu destul de prost. Vântul crescu până ce ajunse foarte puternic, şi cum bătea de la nord-vest, împiedica simţitor mersul vaporului. Rangoon, foarte instabil, se balansa serios, şi călătorii erau îndreptăţiţi să poarte pică lungilor valuri sâcâitoare pe care vântul le ridica din larg.

În timpul zilelor de 3 şi 4 noiembrie, marea a fost furtunoasă; vijelia sufla cu furie. Rangoon trebui să ţină la capă o jumătate de zi, menţinându-se cu elicea numai la zece ture şi tăind valurile pieziş. Toate velele fuseseră strânse, dar chiar numai greementul gol şuiera înspăimântător în mijlocul rafalelor.

Fireşte, viteza vaporului scăzu simţitor şi se putu deduce că el va ajunge la Hong Kong cu o întârziere de douăzeci de ore sau chiar' mai mult, dacă furtuna nu înceta.

Phileas Fogg asista cu nepăsarea lui obişnuită la spectacolul acestei mări furtunoase care parcă lupta direct contra lui. Cu toate că o întârziere de douăzeci de ore putea să-i compromită călătoria, făcându-l să piardă vaporul de Yokohama, fruntea lui nu se umbri nici o clipă. Acest om fără nervi nu arăta nici nerăbdare, nici plictiseală. Ai fi zis că într-adevăr furtuna intra în programul său, că fusese prevăzută. Mrs. Audă, care vorbea cu el despre: vremea neprielnică, îl găsea la fel de calm ca şi mai înainte.

Fix însă nu vedea lucrurile la fel, ba chiar dimpotrivă: această furtună îi convenea. Mulţumirea sa n-ar mai fi cunoscut margini, dacă pe deasupra Rangoon ar fi fost nevoit să fugă din faţa vijeliei. Întârzierile îi veneau în ajutor, căci îl obligau pe individul Fogg să rămână câteva zile la Hong Kong. În sfârşit cerul îi venea în ajutor cu vijeliile şi rafalele lui! E drept că agentul era puţin bolnav, dar ce importă! El nu ţinea seama de starea sa proastă, şi când răul de mare îi frângea trupul, spiritul îi era cuprins de-o mulţumire fără margini.

Cât despre Passepartout, e uşor de bănuit că această încercare îl umplea de o mânie pe care şi-o ascundea prea puţin.: Până atunci totul mersese aşa de bine! Pământul şi apa păreau să fie devotate stăpânului său. Vapoarele şi trenurile i se supuneau, vântul şi aburii se uneau spre a-i uşura călătoria… Oare venise ora dezamăgirilor? Passepartout era aşa de prăpădit, de parcă ar fi trebuit să dea din buzunarul său cele douăzeci de mii de lire puse rămăşag. Furtuna îl scotea din fire, rafalele îl înfuriau şi în această stare el ar fi biciuit cu dragă inimă marea nesupusă! Bietul băiat!

Fix îi ascundea ar grijă mulţumirea sa personală, şi bine făcea, căci dacă flăcăul înfuriat ar fi bănuit secreta lui satisfacţie, detectivul ar fi petrecut un neplăcut sfert de oră.

Tot timpul cât ţinu vijelia, Passepartout rămase pe punte; fireşte, cum ar fi putut să stea la adăpost? El se căţăra pe catarge cu o îndemânare de maimuţă, umplând echipajul de uimire, şi dădea ajutor la toate manevrele.

Interoga de o sută de ori pe căpitan cu privire la schimbarea vremii, îi interoga pe ofiţeri, pe mateloţi, care nu-şi puteau ascunde zâmbetul văzând un om aşa de nestăpânit. Passepartout voia să ştie cu orice preţ câtă vreme avea să ţină furtuna. De fiecare dată îl trimiteau la barometru, care nu voia să urce de loc. Flăcăul nostru scutura instrumentul, însă nici scuturările, nici înjurăturile cu care copleşea nevinovata maşinărie nu ajutau la nimic.

În sfârşit vijelia slăbi. În ziua de 4 noiembrie, starea mării se schimbă, iar vântul se roti două carturi mai la sud, redevenind favorabil.

Passepartout se însenină o dată cu timpul. Velele de jos putură să fie iarăşi întinse şi Rangoon îşi reluă drumul cu o frumoasă viteză.

Însă acum nu mai putea să recâştige tot timpul pierdut; lucrurile trebuiau luate aşa cum erau. Pământul nu fu semnalat decât în ziua de 6, la ora! cinci dimineaţa.

După socotelile lui Phileas Fogg, ar fi trebuit să sosească în ziua de 5. Aveau deci o întârziere de douăzeci şi patru de ore, ceea ce însemna cu siguranţă că pierduseră vaporul de Yokohama.

La ora şase, pilotul veni pe bord şi se urcă pe puntea de comandă, ca să conducă vasul până în portul Hong Kong.

Passepartout era mort să-l întrebe dacă vaporul de Yokohama plecase, însă nu îndrăznea, căci voia să păstreze puţină speranţă până în ultima clipă. El îi mărturisi neliniştea sa lui Fix, care, ca o vulpe şireată, încercă să-l împace, spunându-i că paguba lui Mr. Fogg se reducea la nimica toată, de vreme ce putea să ia vaporul următor, dar această mângâiere stârni în Passepartout o mânie fără margini.

Dacă servitorul nu-şi lua inima în dinţi să ceară informaţii, în schimb Mr. Fogg, după ce îşi consultă Bradshaw-ul, se apropie de pilot, care coborâse o clipă de pe puntea de comandă şi îl întrebă cu un aer liniştit dacă nu ştia când pleacă un vapor spre Yokohama.

— Mâine dimineaţă la ora fluxului, domnule.

— Ah! făcu Mr. Fogg, fără să arate nici o mirare.

Pentru această veste bună, Passepartout, care era de faţă, l-ar fi cuprins pe pilot în braţe şi l-ar fi sărutat: în schimb Fix ar fi vrut să-l strângă de gât.

— De ce vapor e vorba? continuă Mr. Fogg.

— Carnaţie, răspunse pilotul.

— Nu trebuia să plece ieri?

— Ba da, domnule. Însă a trebuit să repare una din căldări, de aceea şi-a amânat plecarea pe mâine.

— Mulţumesc! răspunse Mr. Fogg.

Apoi, cu pasul său de automat, coborî înapoi în salon.

Passepartout luă mâna pilotului şi i-o strânse puternic, zicându-i:

— Domnule pilot, eşti un om cumsecade!

Fără îndoială, pilotul n-avea să afle niciodată de ce răspunsLirile lui stârniseră această izbucnire prietenoasă.

Un sunet de fluier îl chemă înapoi pe puntea de comandă, şi punând mâna pe cârmă, el îndreptă vaporul printre flotile de jonci, tankasuri, vase de pescuit şi nave de toate felurile, îngrămădite la intrarea portului Hong Kong.

La ora unu, Rongoon se afla la chei şi călătorii debarcau.

Trebuie să admitem că în această împrejurare norocul îl ajutase pe Phileas Fogg în chip neobişnuit. Dacă n-ar fi avut nevoie de acea reparaţie Ia căldări, Carnaţie ar fi ridicat ancora în ajun, şi călătorii pentru Japonia ar fi trebuit să aştepte opt' zile până la plecarea vaporului următor. E drept că Mr. Fogg avea o întârziere de douăzeci şi patru de ore, însă această întârziere nu putea să ducă la consecinţe supărătoare pentru restul călătoriei.

Într-adevăr, vaporul care traversa Pacificul de la Yokohama la San Francisco avea legătură cu cel de la Hong Kong şi nu putea să plece înainte de sosirea acestuia. Cât despre întârzierea de douăzeci şi patru de ore cu care pleca la Yokohama, îi era uşor să o câştige în timpul celor douăzeci şi două de zile cât durează traversarea Pacificului. Deci la treizeci şi cinci de zile după plecarea sa din Londra, Phileas Fogg, se găsea, cu o diferenţă de numai douăzeci şi patru de ore, în condiţiunile programului stabilit.

Carnaţie urma să plece abia a doua zi la ora cinci dimineaţa. Mr. Fogg avea în faţă şaisprezece ore spre a se ocupa de treburile sale, mai bine zis de cele care o priveau pe Mrs. Audă. Coborând de pe vapor, el oferi braţul tinerei femei şi-o conduse la un palanchin. Întrebându-i pe purtătorii acestui ciudat vehicul despre un hotel, ei îi indicară Hotel-Club. Palanchinul porni, urmat de Passepartout – şi după douăzeci de minute sosi la destinaţie.

Aici fu reţinut un apartament pentru tânăra femeie, căreia Phileas Fogg se îngriji să nu-i lipsească nimic.

Pe urmă o vesti că pleacă numaidecât să-l caute pe acel negustor, ruda ei, în grija căruia urma s-o lase la Hong Kong. Totodată îi porunci lui Passepartout să nu părăsească hotelul până la întoarcerea sa, ca Mrs. Audă să nu rămână singură.

Gentlemanul ceru să fie condus la Bursă, unde un personaj ca onorabilul Jejeeh, socotit printre cei mai bogaţi negustori din oraş, nu putea să nu fie cunoscut.

Agentul de schimb, căruia se adresă Mr. Fogg, îl cunoştea într-adevăr pe negustorul pârş, însă acesta nu mai locuia în China de doi ani; după ce făcuse avere, se stabilise în Europa – pare-se în Olanda – ca urmare a numeroaselor legături pe care le contractase acolo în timpul când era negustor.

Phileas Fogg se reîntoarse la Hotel-Club. Îndată o rugă pe Mrs. Audă să-l primească, şi, fără altă introducere, o vesti că onorabilul Jejeeh nu se mai afla la Hong Kong, ci că probabil locuia în Olanda.

La început, Mrs. Audă nu răspunse nimic. Îşi duse mâna la frunte, se gândi câteva clipe, apoi întrebă, cu glasul ei blând:

— Acum ce să fac, domnule Fogg?

— Foarte simplu, răspunse gentlemanul. Vino în Europa.

— Însă nu pot să abuzez…

— Nu abuzezi de loc, şi prezenţa dumitale nu-mi stânjeneşte câtuşi de puţin programul… Passepartout!

— Da, domnule.

— Du-te pe Carnaţie şi opreşte trei cabine!

Îneântat să-şi continue călătoria în tovărăşia tinerei femei, care se purta foarte atent cu el, Passepartout părăsi în grabă hotelul.