Capitolul IX.

A DOUA SCRISOARE.

Pe bordul Nălucii

15 iulie.

Către Lumea Veche şi Lumea Novă.

Singurul răspuns posibil la propunerile venite din partea diferitelor state europene, ca şi la cele făcute în ultimă instanţă de Statele Unite ale Americii. este cel de mai jos:

Vă spun categoric şi odată pentru totdeauna că nu mă interesează preţul oferit pentru cumpărarea aparatului construit de mine.

Invenţia aceasta n-o să fie aşadar, nici franceză, nici germană, nici austriacă, nici rusă, nici engleză, nici americană.

Aparatul va rămâne proprietatea mea şi am să-l folosesc aşa cum voi socoti eu că-i mai bine.

Datorită lui am o putere nelimitată asupra lumii întregi şi nu există forţă omenească în măsură să-i ţină piept, în orişice împrejurări l-ar înfrunta.

Orice încercare de a-l captura e zadarnică. Nimeni nu poate şi nici nu va putea vreodată să se apropie de el. Iar răul pe care ar căuta cineva să mi-l facă, l-aş plăti cu vârf şi îndesat.

Cât priveşte preţul ce mi s-a oferit, nu înseamnă nimic pentru mine şi n-am ce face cu el. De altminteri, când mi-ar veni gust să am milioane sau miliarde, n-aş avea decât să întind mâna ca să te culeg.

Aşadar, să ştie şi Vechiul şi Noul Continent că n-au nici un fel de putere asupra mea, pe când eu sunt perfect înarmat împotriva lor.

Închei această scrisoare, semnând:

Stăpânul Lumii.