CAPITOLUL XXIII.

Câteva clipe mai târziu, m-am întâlnit cu căpitanul Corsican. I-am povestit scena la care asistasem. A înţeles, ca şi mine, că situaţia se complica. Puteam să prevenim pericolele? Aş fi vrut tare mult să grăbesc înaintarea vasului, să pun un ocean întreg între Fabian şi Harry Drake.

Despărţindu-ne, căpitanul Corsican şi cu mine am convenit să-i supraveghem şi mai sever pe actorii acelei drame, al cărei deznodământ putea exploda în orice clipă!

În ziua aceea îl aşteptam de Australasian, un pachebot al companiei Cunard, cântărind două mii şapte sute şaizeci de tone, care deservea linia Liverpool-New-York. Probabil că părăsise America miercuri dimineaţa şi trebuia să apară. îl aşteptam să treacă, dar el se încăpăţâna să nu se arate.

Pe la unsprezece, pasagerii englezi organizară o subscripţie pentru răniţii de pe bord, dintre care unii nu-şi putuseră părăsi paturile. Printre aceştia se afla şi şeful de echipaj, ameninţat de o infirmitate fără leac. Lista se acoperi de semnături, dar câteva dificultăţi de detaliu n-au putut fi ocolite, ceea ce dusese la schimburi de cuvinte urâte.

La prânz, soarele ne permise o observare foarte exactă: Longitudine 58°37' vest Latitudine 41° 11' nord Cursă: 257 mile.

Căpitanul Anderson interveni, ca să-i distreze pe pasagerii plictisiţi de o călătorie atât de lungă. Organiză exerciţii de gimnastică pe care le conduse personal.

Altă distracţie fu anunţată pentru seara. N-am mai participat la aşa ceva, căci glumele, chiar înnoite, mă oboseau.

Primele ore ale nopţii le-am petrecut pe punte. Pe ocean se anunţa iar vreme urâta, deşi cerul arata încă minunat. Ruliul începu să se accentueze. Admiram constelaţiile care străluceau pe firmament. Deşi ştiam că nu se pot număra mai mult de cinci mii de aştri pe întreaga boltă, în seara aceea am crezut că văd milioane. Pegasul, Pleiadele, Gemenii îmi apăreau în toată strălucirea lor. Taurul purta deasupra sa steaua Vega şi, nu departe, se zărea acel râu de diamante care formează coroana boreală. Constelaţiile imobile păreau că se deplasează o dată cu vasul, iar luna, joasă, scălda orizontul cu razele ei.