CAPITOLUL XXVIII.

Nu aflasem până la prânz dacă Harry Drake îşi trimisese martorii. Acele amănunte ar fi fost, fără îndoială, rezolvate până atunci, dacă soţul lui Ellen ar fi dorit o confruntare cât mai rapida. întârzierea lui ne dădea vreo speranţă? Ştiam că saxonii privesc altfel duelul şi că acesta dispăruse dintre obiceiurile lor. De data asta însă se căutase aşa ceva. întâlnirea dintre Fabian şi Drake părea inevitabilă.

La douăsprezece şi jumătate, fură afişate următoarele observaţii:

Latitudine 40°33'nord.

Longitudine 66°2V vest.

Cursa: 214 mile.

Great-Eastern se afla la 348 de mile de Sandy-Hook, limba de nisip care forma intrarea în punga portului New-York. Curând va pătrunde în apele americane.

În timpul prânzului, nu l-am văzut pe Fabian la locul său obişnuit, în timp ce Drake îl ocupa pe al său. Mizerabilul mi s-a părut îngrijorat. Încerca să-şi înece remuşcările în vin? De mai multe ori se uită spre mine, dar nu îndrăzni să mă fixeze din priviri. Oare îl căuta pe Fabian prin sală'? N-aş putea să o spun. Un lucru notabil a fost că a părăsit masa înainte de a o termina. M-am ridicat pentru a-l urmări, dar el s-a dus în cabina lui şi s-a încuiat înăuntru.

Am urcat pe punte. Marea era admirabila, cerul senin. Doctorul Pitferge, pe care l-am întâlnit acolo, mi-a dat ştiri proaste despre matelotul rănit. Starea sa era foarte gravă, în ciuda eforturilor pe care le depunea doctorul.

Pe la patru, fu semnalată o nava la babord. Secundul îmi zise că era City of Paris, de trei mii de tone, unul dintre cele mai bune steamere ale Companiei Inman, dar se înşelă. Apropiindu-se, puturăm citi numele pachebotului. Era Saxonia, de la Steam-National Company. Puntea acelui vas era plină de pasageri care ne salutau zgomotos.

Pe la cinci, se ivi o altă navă la orizont, prea îndepărtată însă pentru a-i afla naţionalitatea. Trebuia să fie City of Paris. întâlnirea între nave constituie o mare atracţie pentru cei de la bord, oaspeţi ai Atlanticului, care se salută când au ocazia. Pericolul comun pe care îl înfrunta reprezintă, fără îndoială, principala legătură între oameni care nu se cunosc.

Pe la şase, întâlnirăm cea de-a treia navă, Philadelphia, a liniei Inman, utilizată pentru transportul imigranţilor de la Liverpool la New-York. Am înţeles că ne aflam pe un drum foarte frecventat şi că pământul nu putea să fie prea departe. Cum mai doream să-l ating!

A urmat Europa, pachebot de trei mii două sute de tone şi 1300 cai putere. Steamerul acesta aparţinea companiei transatlantice şi transporta pasagerii pe ruta Havre-New York.

Pe la şapte şi jumătate, se făcu noapte. Luna apăru printre razele soarelui muribund. Un text religios, citit de către căpitanul Anderson în salonul cel mare şi completat cu cântece, dură până la nouă seara.

Ziua se termina, fără ca eu sau căpitanul Corsican să primim vizita martorilor lui Drake.