CAPITOLUL XXXV.

Aveam să petrec opt zile în America! Great-Eastern urma să plece pe 16 aprilie, şi era 9, ora trei, când am pus piciorul pe pământul Statelor Unite. Opt zile! Există turişti bolnavi, aşa numiţii „turişti expres”, pentru care acest timp ar fi fost suficient ca să viziteze întreaga Americă. Nu aveam o asemenea pretenţie. Nici măcar pe aceea de a vizita New-Yorkul în întregime sau de a scrie, după un examen ultrarapid, o carte despre obiceiurile şi caracterul americanilor. Dar New-Yorkul e uşor de văzut în ceea ce priveşte aspectul său fizic. Nu e prea variat. Arterele de circulaţie se întretaie în unghiuri drepte, fiind numite bulevarde când sunt longitudinale şi străzi când sunt transversale. Cine a văzut un cartier din oraş cunoaşte toată localitatea. Mai deosebită apare partea sudică, un vast spaţiu comercial. New-Yorkul este o limbă de pământ, şi zona cea mai animată este capătul respectivei limbi. în jurul acesteia se găsesc Hudson şi Râul de Est, adevărate braţe de mare înţesate de corăbii şi vapoare ce fac legătura cu Brooklyn, iar în stânga, cu malurile lui New-Jersey. O singura artera taie dintr-un capăt în altul aglomeraţia cartierelor marelui oraş şi aceasta este Broadway, echivalentul marilor bulevarde Ştrand din Londra şi Montmartre din Paris. E aproape impracticabil în partea de jos, unde mulţimea curge fără încetare, şi aproape pustiu în partea de sus. E un adevărat fluviu de oameni, autobuze, taxiuri, trăsuri. Pe acel bulevard ne-am plimbat întreaga scară, doctorul Pitfcrgc şi cu mine.

După ce am servit cina la Fifth Avenuc Hotel, urma să facem o escală la Teatrul Bănuim. Se juca o picsă cu marc succes la public. N-am avut însă o seară liniştita. în cursul actului patru, a izbucnit un incendiu, iar panica şi pompierii veniţi în graba au constituit marea atracţie a zilei.

În dimineaţa următoare, l-am lăsat pe doctor să-şi vadă de treburi. Trebuia sa nc întâlnim la hotel, la ora două. Am făcut o vizită sorei lui Fabian. Acolo am aflat că, la sfatul medicilor, prietenii mei părăsiseră oraşul. Doctorii îi recomandaseră Ellenci să-şi petreacă timpul în mijlocul naturii. Farmecul acesteia putea să o vindece dc boala ce o stăpânea, de aceea Fabian nu mai pierduse nici o clipă şi plecase la drum cu iubita sa, însoţiţi, bineînţeles, dc căpitanul Corsican.

Pe la ora două, m-am întors la hotel. L-am găsit pe doctor la bar.

— Când plecăm?

— În seara asta, pe la şapte.

— Luam trenul spre Hudson?

— Nu, Saint-John, un minunat steamer, un adevărat Great-Eastern al râului. Din păcate, nu circula decât în cursul nopţii. Mi-ar fi plăcut tare mult să vad ziua locurile sălbatice pe unde trecem. Mâine dimineaţă vom fi la Albany. Seara vom lua trenul şi vom cina la Niagara-Falls.

N-am mai comentat programul doctorului. Acceptam totul cu ochii închişi.