CAPITOLUL XXXVI.

Saint-John şi fratele lui geamăn, Dean-Richmond, erau cele mai frumoase vase de pe fluviu. O mulţime de pasageri luase cu asalt punţile navei cu care călătoream. Peste tot domneau confortul şi luxul.

După ce am servit cina, m-am dus în cabina mea să mă odihnesc. Pe la ora unsprezece, am fost trezit de un şoc. Vaporul se oprise. Căpitanul nu mai putea manevra din pricina întunericului.

Navigaţia fu reluată abia pe la patru dimineaţa. Am ieşit pe punte şi l-am întâlnit pe doctorul Pitferge.

— Treburile se complică, prietene, mi-a zis el. Din cauza întârzierii nu vom ajunge la timp la Albany ca să luăm primul.tren. Va trebui să ne modificăm programul.

— Nu e bine, doctore, avem puţine zile la dispoziţie.

— Vom ajunge la Niagara-Falls noaptea, în loc să ajungem seara, într-adevăr, când am ajuns la Albany, trenul deja plecase. Am fost nevoiţi să-l aşteptăm pe următorul o oră şi patruzeci de minute. Am vizitat acel oraş curios, care era centrul legislativ al statului New-York. S-ar fi zis ca era un cartier al marelui New-York, ale cărui case şi străzi fuseseră mutate pe o colină pe care Albany se desfăşura ca un amfiteatru.

Timpul a trecut iute. Am luat trenul şi am pornit mai departe. Am trecut peste vastele câmpii, pe lângă pădurile de curând defrişate, unde riscam sa ne izbim de trunchiurile uriaşe ce zăceau în jurul căii ferate, am văzut oraşele noi cu străzile marcate de urmele căruţelor şi trăsurilor, localităţi ce purtau cele mai poetice nume ale istoriei antice: Roma, Syrâcuza, Palmyra. Astfel trecu prin faţa ochilor noştri valea Mohawk, celebră prin cărţile lui Fenimore Cooper.

Seara, la ora unsprezece, am schimbat trenul la Rochester. Am trecut pe lângă apele iuţi ale râului Tennessee, care fugeau înspumate pe sub vagoanele noastre. Pe la două dimineaţa, după ce am înconjurat Niagara, fără însă a o vedea, am ajuns la destinaţia noastră, superbul hotel Cataract-House.