Ochi, strălucitoare stele,

Ochi frumoși ce-mpodobiți

Cerul visurilor mele,

De știți și voi să mințiți,

Voi, icoana-nsuflețită

A ascunselor simțiri,

Unde-i vecinic zugrăvită

Taina omeneștii firi.

Dacă sînt amăgitoare

Lacrimile ce vărsați

Și văpăile-arzătoare

Și iubirea ce-arătați,

Atunci, amăgiri-s toate...

Ziua-i noapte, noaptea-i zi.

Atunci... însă nu se poate !

Ochi !... Voi nu puteți minți !