A mele visuri risipite,

Ce-mi umplu inima de jale,

Le văd în frunzele pălite

Și-n pustiirea de pe vale.

De-a pururi sta-vor troienite,

Sub vremea ce s-așterne-n pale,

A mele visuri risipite,

Ce-mi umplu inima de jale!

Copac, când zile fericite

Îți vor întoarce iar din cale

Podoaba ramurilor tale,

În noapte-or sta mai adâncite

A mele visuri risipite!