Cuvântul

Ca-n basme-i a cuvântului putere:

El lumi aievea-ți face din păreri,

Și chip etern din umbra care piere,

Și iarăși azi din ziua cea de ieri.

El poate morții din mormânt să-i cheme;

Sub vraja lui atotputernic ești,

Străbați în orice loc și-n orice vreme,

Și mii de feluri de vieți trăiești.

Te-atinge doar, și tu o biată clipă

Ce tremură-ntre două veșnicii

Privești de sus a lumilor risipă,

Și toat-a lor zădărnicie-o știi.

Aprinde-n inimi ură sau iubire,

De moarte, de viață-i dătător,

Și neamuri poate-mpinge la pieire,

Cum poate-aduce mântuirea lor.

Voi, căror vi s-a dat solia sfântă

De preoți ai acestei mari puteri,

Voi, în al căror suflet se frământă

Întunecate valuri de dureri,

Și gânduri de-un întreg popor gândite,

Nu duceți minunatul vostru dar

Ofrandă mâinilor nelegiuite,

Ci, ca pe sfânta masă din altar,

A-mpărtășirii taină preacurată,

Așa cuvântul să vi-l pregătiți

Ca mii de inimi la un fel să bată,

Și miilor de veacuri să vorbiți.

Share on Twitter Share on Facebook