Zadarnic! – Lupta se-ntețește,

Și nu-i alegere de armă.

Sub pumnul grosolan al forței

Dreptatea celui slab se sfarmă.

Durerile vin tot mai multe,

Mai mari și mai adânc simțite.

De unde sapi lumina, curge

Iar întuneric ce te-nghite.

Un pas, un gând, o scăpărare,

Și îndoiala te-nfioară.

Pe umeri tot mai slabi apasă

Din ce în ce mai grea povară.

Sub planul sfânt de înfrățire

Sporește ura bestială:

Tot omul e-un vrăjmaș la pândă,

Toată cruzimea e o fală;

S-azvârl-a patimilor valuri

Din șubredele stăvilare,

Și peste pulberea de pravili

Domnește oarba-nverșunare.

Zadarnic gânduri răzvrătite

Izbesc eterna piramidă,

Spre vârful căreia cu toții

Se bat o cale să-și deschidă...

Mai sus, mai sus ... scrâșnind se-ndeasă;

Sub mulți prăpastia se cască.

Nu tuturor li-i dat să zboare,

Dar câți nu știu să se târască!

Asupra omului de mâine

S-apleacă palida știință,

Și-l vede mai nervos, mai sceptic,

Mai înrăit de suferință...

Zadarnic! – Lupta se-ntețește,

Și nu-i alegere de armă.

Sub pumnul grosolan al forței

Dreptatea celui slab se sfarmă.