A, se-ncepe valsul. Iată dintr-un pîlc se deslușește 

Nalt și voinic, un tânăr: leganandu-se pășește. 

Și s-apropie de tine. Tu te-ai și sculat în sus; 

Alb, rotund, frumos — alene — brațul pe grumaz i-ai pus. 

Și ca-n zbor, ca-n vis te duce, strânsă bine de mijloc 

Pe-al lui umăr îți culci capul -respirarea ta de foc 

El o simte pe obrazu-i.. Tu-i simți inima cum bate. 

Moleșiți de farmec, ochi vi se-nchid pe jumătate 

Piept la piept, a voastre trupuri s-au aprins de-același dor. 

Ce-ncleștare pătimașă! ... Ce vârtej amețitor! 

Părul, fața — de iuțeală — parcă vi le suflă vântul; 

Doar picioarele, cu vârful, mai ating de-abia pământul. 

Lumea stă și va privește cât sunteți de potriviți; 

Înadins, parcă, natura v-a făcut să vă iubiți!