Sonet

Din tot ce ne-a fost drag mai înainte

Povești rămân și cântece-nvechite;

Ne fură clipele, pe nesimțite,

Din flori mirosul, sensul din cuvinte:

Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite,

Ca frunzele uscate pe morminte,

Se scutură aducerile-aminte

Pe inimile noastre ostenite.

Ruini suntem, și orice gând ne doare,

Căci e făcut din temeri și regrete.

Te blestemăm, și totuși, cu ce sete

Întindem buzele tremurătoare,

Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete,

Viață pururea fermecătoare!

Share on Twitter Share on Facebook