Greu la deal, și greu la vale,

Nu-s bucate, nu-s parale,

Toți sunt ififlii,

Negustorii n-au afaceri,

Preoții n-au cununii,

Moașele n-au faceri.

„Biruri noi !” guvernul strigă,

Iar țăranul: „Mămăligă !”...

Nu-s parale, nu-s:

Ce mai plănuiți palate

Și orașe ca-n Apus !

Știți voi ce-i la sate?

Lanurile-s părăsite:

Nici imaș nu-i pentru vite,

Apele-au secat.

Goi, flămînzi, copiii zbiară.

Gospodarii au plecat

În lume, să ceară...

Nu mai are cum țăranul

Din pămînt să scoată banul,

Vouă să vi-l dea.

Foametea de pe la sate

Va să vie să mai stea

Și-n cele palate !