Soldați viteji și preoți, soli ai dreptății sfinte 

Pe care un neam sălbatec o calcă în picioare, -

Cu voi sînt milioane de inimi... Înainte!

Poporul, care are ostași ca voi, nu moare. 

Triumful e al vostru. Acei ce nu văd încă,

Că-n voi palpită dorul unui popor întreg 

Și-n glasul vostru strigă durerea lui adîncă, 

Vor înțelege mîine ce astăzi nu-nțeleg.

Întuneci pămîntul pustiitoarea gloată,

Și spargă, devasteze în oarba ei mînie, 

Lăcașuri și biserici: omoare iar la roată 

Pe marii noștri preoți — ei iarăși or să-nvie.

Căci veșnică-i Dreptatea și vesnici sînt martirii

Cari-și jertfesc vieața pentru triumful ei.

În zbuciumul de lupte și-n noaptea asupririi

Renasc semănătorii eternelor idei!

Nu, nu-i mormînt în care al nostru neam să-ncapă;

Adînc și larg deschidă-l vrăjmașii tăi, Române, -

S-or prăvăli într-însul acei cari ți-l sapă:

Furtunile rup norii și soarele rămîne!

Soldați viteji și preoți, tîrîți în judecată 

Pentr-o idee sfîntă, azi lumea vă privește;

Ca pe un model de jertfă popoarele v-arată,

Și dragostea obștească în jurul vostru crește.

Stați drept sublimi apostoli căci fruntea vi-i senină.

Lăsați inchizitorii să-și facă datoria;

Vedea-veți scris pe ziduri cu slove de lumină 

În temnițile voastre: Trăiască România!