Puteam să mă întunec stingher si fără parte,

Făr'a 'ndrăzni vr'o dată durerea să 'mi-o pun

În peritorul vuet al vorbelor deșarte:

Mi-aș fi 'necat în lacrimi — de tine 'n veci departe -

Zadarnica'mi iubire, și visul meu nebun.

Dar te-ai uitat la mine atît de 'nduioșată,

C'ai răscolit adîncul vieții mele 'ntregi,

Și, ca dintr'o poveste trăită altă dată,

Fericitoare glasuri au prins să mă străbată,

La gîndul plin de farmec că tu mă înțelegi.

Și mi-am legat de pasu'ți vieața mea trudită,

Te-am urmărit ca umbra, — m'aș fi tîrît pe brîncî

S'aud o vorbă dulce de gura ta rostită,

Să'mi răcorești vieața, atît de chinuită,

C'o umedă privire din ochii tăi adînci.

Azi ești a mea, frumoasă și sfîntă întrupare

A celei mai iubite imagini ce-am visat,

Și 'n calea mea pustie, de mii de ani îmi pare

C'ai răsărit — si, galeși, topiți de 'nduioșare,

Lăsînd asupră'mi ochii, la tine m'ai chiămat...

Cu brațele întinse te-apropii blînd de mine,

Și capul, greu și leneș la pieptul meu ți-l culci,

Înfiorat de farmec, privind pierdut la tine,

Te țin în brațe ceasuri uitate și senine, -

Tu'mi spui povești de-a tale amețitor de dulci, -

Și simți a mele gînduri ferbinți cum te 'nfășoară,

Cum fioros te arde suflarea mea de foc, —

Și, ca prin vis, vieața ușor ni se strecoară,

In fericiri de basme trăite-odineoară

Pe țărmuri fermecate și pline de noroc...